Telepatie

Suntem confruntaţi zinic cu tot felul de informaţii legate de fenomenologia paranormală, studii ,,ştiinţifice” mai asemănătoare unor farse decât unui studiu serios. E adevărat că nu avem o ştiinţă care să se ocupe exclusiv cu paranormalul, dar avem studiile făcute de ruşi şi americani din perioada războiului rece.

Toate astea demonstrează că se poate studia ceva din fenomenologia paranormală la modul serios, fără bătaie de joc, fără ironie inutilă. Am hotărât să scriu acest articol din convingerea personală. Convingerea că telepatia nu e doar o idee abstractă, vehiculată de unii ca fenomen cert, iar alţii ca o minciună.

(Imagine realizată de o prietenă a blogului)

Sunt articole scrise foarte amănunţit şi cu obiectivitate, ca de exemplu acesta, dar eu prefer să scriu din viziunea mea, să exprim subiectiv fenomenul telepatiei. Se petrece dintotdeauna între mine şi sora mea. E simplu. Mă trezesc cu ideea că are nevoie de ceva sau ne completăm reciproc frazele. La nivel arhaic, adică legat de sentimente şi senzaţii, e o comunicare care nu a dispărut niciodată şi care nu ştiu să aibă început. Faţă de alte persoane am manifestat compatibilităţi mai mari sau mai mici.

Acum să nu se înţeleagă că sunt un mare telepat, sunt la nivelul normal. Oricare om normal are abilitatea de a interacţiona cu restul, aşa cum interacţionează şi animalele la nivel de senzaţii/sentimente. Un câine simte dacă stăpânul e trist sau vesel, ştie dacă a murit sau dacă vine acasă de la distanţe care exclud simţurile fizice obişnuite. Aşa simte o mamă, dacă are probleme copilul sau e fericit. E un nivel telepatic cu care suntem dotaţi toţi. De ce nu toţi susţin că au abilităţi telepatice, dacă e atât de comun fenomenul? Din mai multe motive: suntem îndoctrinaţi de mici că nu există nimic care trece pragurile fizice (sau în cazul religioşilor sunt categorisite demonice şi nu se vorbeşte de ele decât pentru exemplificări negative); societatea ne îndeamnă să fim superficiali, să ignorăm sondarea noastră interioară, iar din acest motiv nu ne cunoaştem suficient ca să sesizăm diferenţele subtile dintre gânduri.

Sunt oameni care trec mai departe şi ajung să producă efecte la modul direct (detectivii psihici), sunt utilizaţi atunci când metodele zis ortodoxe eşuează. Sunt persoane solicitate de agenţii ca F.B.I.; şi să nu uităm de zvonurile de care s-au înconjurat C.I.A. şi K.G.B. legate de departamentele specializate în paranormal şi cu paranormali.

Nu vreau să conving pe nimeni de existenţa telepatiei, dintr-un motiv simplu: oricare dintre noi care are curajul să privească cinstit în viaţa sa, va detecta cel puţin un moment în care regăseşte un fenomen telepatic. Există şi frica aceea de a ne afişa faţă de oricine ne poate percepe gândurile, dar asta din cauză că nu ştim cum funcţioneză fenomenul. Dar despre aceasta, şi despre altele legate de telepatie, într-un post viitor, dacă va fi cazul.