OZN și absurdul fenomenului
Deși ultimii ani au adus o notă de nepăsare sau de minimalizare a fenomenului OZN, el nu a dispărut. E adevărat că explozia tehnologiei smart a făcut posibil ca un număr incredibil de filmulețe și poze să fie accesibile în mediul on-line, dar în paralel a adus un număr cel puțin dublu de falsuri. De aici ridiculizarea și/sau minimalizarea celor sinceri e deductibilă. Totuși, având atât de aproape imaginile reale, e destul de greu de înțeles reducerea la tăcere a fenomenului.
Doresc să aduc în discuție un factor mai puțin cunoscut al fenomenului, și anume absurdul realității, modificarea percepției și a legilor fizice, acțiuni legate de fenomen și care nu au o explicație comună.
Să luăm ca exemplu mutilarea vitelor, asociată cu fenomenul OZN. Să mergem pe clasica ipoteză extraterestră a fenomenului. O civilizație capabilă să treacă bariera deplasărilor spațiale ajunge la noi, iar primul lucru pe care-l face e să adune animale domestice și să le mutileze. Nu contactează cu ființele raționale de pe planetă, ci se apucă de studiat vacile și oile, dar nu oricum, ci prin mutilări fără sens. La ei nu s-a descoperit scanerul, ci doar fabricarea de troace cu care să se plimbe aiurea spre Terra și înapoi.
E absolut normal că s-au țesut legende urbane sau „științifice”, care să explice de ce se joacă niște ființe presupus mai inteligente ca noi de-a disecția cu cirezile noastre. Dar oricât ne străduim să dăm sens unor asemenea acțiuni, tot nu reușim să le integrăm în ceea ce numim noi logică sau realitate obiectivă.
Personal, nu pot nega fenomenul OZN și răpirile oamenilor sau a animalelor, dar îi neg „realitatea”. Este, de fapt, un fenomen care are o continuitate de la începuturile umanității până în prezent. Același balaur care devasta cirezile din basme le devastează și acum, același incubus și succubus întreține relații sexuale și în prezent, aceleași mesaje profetice care nu au sens le primesc și acum. Și atunci fenomenul e doar un continuu virus arhetipal uman sau e o altă realitate care ne dă târcoale din timpurile cele mai vechi?
Ajungând să citești mitologiile și practicile magice ale diverselor culturi ai în față aceeași dilemă: e o altă realitate paralelă cea pe care o exploatează vrăjitorii/magicienii/sacerdoții sau aceștia sunt doar profitori care ne mențin virusul arhetipal activ? Făcând o paralelă între elementele vis-realitate și mituri-realitate, întrebarea firească e: cum se menține visul activ? E același virus arhetipal care alimentează aceste două relități (vis și mit)?
Poate vreodată o să putem spune cu certitudine că mitul e un vis și visul e o realitate cu alte reguli, dar până atunci nu putem exploata această lume decât, eventual, ipotetic. Totuși, realitatea materială e atât de clară si de unică pentru omul modern, încât nu văd cum poate accepta în viitor ceva ce nu are legi cunoscute, ceva ce schimbă modul de percepție „normal”. Cu toată presupusa contrapunere între religie și știință, cele două sunt fundamentate pe aceleași criterii: repetabilitatea și stabilitatea dogmatică. Așa că cel care caută în afara tiparelor consacrate de cele două puteri ale realității (știința și religia) se găsește în imposibilitatea de a menține o luciditate și o coerență mentală, pe de-o parte, pe de altă parte rămâne suspendat în imposibilitatea comparației, forță mentală necesară pentru ancorarea psihicului unui om normal.
Așadar fenomenul răpirilor extraterestre este mitul din negura vremurilor sau o realitate obiectivă, care include contactul cu ființe extraterestre?
Fenomene OZN: https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_contacte_cu_OZN-uri
Interzis!
Oare materialismul, în combinaţie cu ateismul sau agnosticismul, neagă a priori existenţa unor energii, dincolo de puterea actuală de măsurare? Pun întrebarea, gândindu-mă la studiile despre telepatie, vederea la distanţă, bioenergie şi cine mai ştie, studii făcute în instituţii pe vremea comunismului. Vremea materialismului-dialectic, nu a religiei şi a superstiţiilor.
Dacă rezultatele nu sunt o manevră de intoxicare a vestului, aflat în război rece, atunci vin cu o nouă dilemă: cu ce ne afectează pe noi? E clar, nu vorbim de mistici care-l găsesc pe dumnezeu într-un măr tăiat în două. Vorbim de fonduri alocate de state, de miliarde de dolari.
Oare atacul suferit de produsele alternative, multe din ele păcăleli ordinare, dar altele cu conţinut de plante, atestate ştiinţific, e doar un efect al scăderii vânzărilor companiilor farmaceutice? Eu sunt sceptic când vine guvernul şi interzice ceva cu motivaţia că-i pasă de sănătatea mea. Să-mi facă spitale şi să plătească medicii decent, nu să interzică.
Au început să interzică de toate. E ca o numărătoare inversă. La începutul secolului XX aveam una, două, trei, X libertăţi, câştigate încet an de an. Cu lupte sindicale, oameni politici interesaţi de plebe, cu războaie stradale, în unele cazuri războaie de guerilă… Acum vedem drepturile şi libertăţile distruse una câte una, de la X numărăm trei, doi, unu. O să ajungem la zero. Iar atunci va fi prea târziu.
Noi cei care ne mai amintim cum e sentimenul libertăţii, vom plecam sau ne vor extermina. Nu cumva să alfe cei crescuţi după gratii că există şi altă formulă existenţială, nu doar cea oficială.
Şi totuşi informaţia acumulată pe parcursul întregii vieţi se transformă? Dacă e o transformare în energie şi pluteşte peste tot?
Navigând printre idei
Tărâmul de dincolo sau lumea vibraţiilor înalte, depinde de viziunea sau cultura celui care expune minunăţiile şi legile de dincolo. Grecii aveau destul de bine structurată lumea de dincolo, structurile ierarhice de necontestat, deşi ne-au cam lăsat în ceaţă legat de legitimitatea conducerii Olimpului de către Zeus.
Noile curente ideologice şi religioase (mă refer la secolul 20), dezvoltă lumea de dincolo, creştină, cu încondeieri şi broderii din marile religii ale lumii plus ceva ştiinţă şi pseudoştiinţă. Privite din perspectiva creştină sunt un concurent sau un înlocuitor de temut, privite la rece ne dăm seama că nu au nici o şansă reală în concurenţa pentru locurile fruntaşe, lipsa unui Imperiu Roman care să o impună ca religie unică de stat e evidentă.
Oricum ar fi, putem observa, că secolul 20 a fost foarte atent să nu lase fără crez, nici o categorie socială si nici o ideologie potenţială de mişcări de şi în mase. Fără a trece pragul spre paranoia sau teoria conspiraţiei putem încerca să vedem, că dincolo de micile interese meschine alăturate parveniţilor instant (nelipsiţi niciune în lume), există o
mişcare generală, coordonată artistic, când este vorba de religie la modul general. Unii ar susţine că biserica creştină, fără a mai ţine cont de divergenţele confesionale, este dirijorul din umbră, tocmai pentru a putea administra şi pe acei necredincioşi. Nu cred că treburile sunt atât de simple. Nu ştiu cine sunt sau este dirijorul, nu ştiu nici măcar dacă el sau ei chiar există. Ştiu că dacă aşa ceva este adevărat întotdeauna trebuie căutat ca şi într-o crimă, întâi acel grup sau persoană care profită de pe urma actului.
Despre criză într-o criză
Auzim de ceva vreme vorbind pe oricine şi oricând că este criză. Întrebarea mea este simplă: care criză? Am văzut că de la criza economică sau recesiune, s-au găsit şi s-au grăbit mulţi „ei’’ să susţină că nemerniciile făcute cu sârg de politicieni şi cei care-i susţin cu bani murdari, ar fi toate cauzate de preamasmediatizata criză.
Acum nu vreau să fiu guvernul Boc şi să susţin că nu există criza. Este, se simte, se pipăie şi se aude când urlă tractoarele din burţile noastre flămânde. Vreau să spun doar atât: minunata sau minunea asta de criză a albit comportamente dubioase mai ceva ca o spălare de bani cu clor.
În care situaţie normală, un popor neatins de orbirea buzunarelor goale, ar fi acceptat un guvern ca acesta fără să iasă în stradă cu parul în mână? Pentru mult mai puţin conducătorul în final nu prea mult iubit, a fost împuşcat. Dar le-a fost frică epigonilor săi vrednici de roluri secundare şi au abrogat legea capitală. Sau mai este cineva care crede în coincidenţe şi Moş Crăciun cu ouăle de Paşte în sac?
Mai stau aşa nopţile şi cuget la alte popoare, care au şi ele criză (şi crize de nervi)… acceptă compromisuri cu greu, politicienii actuali se pregătesc să părăsească fotoliile ştiind că nu vor mai fi aleşi, datorită gestionărilor forţate spre faliment. Măcar au simţul poporului dezamăgit de ei, de compromisurile negre pe care le fac. La noi, se fac planuri pentru următoare mandate, ştiu cu siguranţă că vor fi realeşi. Poporul va asculta ca de fiecare dată cele sfătuite de televiziunile avide de bani, iar la noi banul va realege şi alege pe aceeaşi…
Oare mă înşel? Există undeva un suflu de decenţă, există o şansă ca politica să devină o ocupaţie onorabilă şi accesibilă
dincolo de cercul tot mai strâns al elitelor artificiale de după ’89? Cine va fi capabil să vadă dincolo de dezastrele din Japonia, de cele 8 ore de muncă care sunt 10 sau 12 plătite mai prost ca acum 5 ani? Cine va trece dincolo de blazarea standardizată şi va avea curajul să privească politica în paralel cu economia şi direct proporţională cu nivelul său de trai?
Avem nevoie de mişcare, o mişcare minimă, egoistă, să mişte fiecare pentru sine, dar luat ca întreg va fi un vuiet general. În România a murit până şi egoismul. Păcat de ţară, că ea săraca nu poate pleca să scape de popor.
Telepatie
Suntem confruntaţi zinic cu tot felul de informaţii legate de fenomenologia paranormală, studii ,,ştiinţifice” mai asemănătoare unor farse decât unui studiu serios. E adevărat că nu avem o ştiinţă care să se ocupe exclusiv cu paranormalul, dar avem studiile făcute de ruşi şi americani din perioada războiului rece.
Toate astea demonstrează că se poate studia ceva din fenomenologia paranormală la modul serios, fără bătaie de joc, fără ironie inutilă. Am hotărât să scriu acest articol din convingerea personală. Convingerea că telepatia nu e doar o idee abstractă, vehiculată de unii ca fenomen cert, iar alţii ca o minciună.
(Imagine realizată de o prietenă a blogului)
Sunt articole scrise foarte amănunţit şi cu obiectivitate, ca de exemplu acesta, dar eu prefer să scriu din viziunea mea, să exprim subiectiv fenomenul telepatiei. Se petrece dintotdeauna între mine şi sora mea. E simplu. Mă trezesc cu ideea că are nevoie de ceva sau ne completăm reciproc frazele. La nivel arhaic, adică legat de sentimente şi senzaţii, e o comunicare care nu a dispărut niciodată şi care nu ştiu să aibă început. Faţă de alte persoane am manifestat compatibilităţi mai mari sau mai mici.
Acum să nu se înţeleagă că sunt un mare telepat, sunt la nivelul normal. Oricare om normal are abilitatea de a interacţiona cu restul, aşa cum interacţionează şi animalele la nivel de senzaţii/sentimente. Un câine simte dacă stăpânul e trist sau vesel, ştie dacă a murit sau dacă vine acasă de la distanţe care exclud simţurile fizice obişnuite. Aşa simte o mamă, dacă are probleme copilul sau e fericit. E un nivel telepatic cu care suntem dotaţi toţi. De ce nu toţi susţin că au abilităţi telepatice, dacă e atât de comun fenomenul? Din mai multe motive: suntem îndoctrinaţi de mici că nu există nimic care trece pragurile fizice (sau în cazul religioşilor sunt categorisite demonice şi nu se vorbeşte de ele decât pentru exemplificări negative); societatea ne îndeamnă să fim superficiali, să ignorăm sondarea noastră interioară, iar din acest motiv nu ne cunoaştem suficient ca să sesizăm diferenţele subtile dintre gânduri.
Sunt oameni care trec mai departe şi ajung să producă efecte la modul direct (detectivii psihici), sunt utilizaţi atunci când metodele zis ortodoxe eşuează. Sunt persoane solicitate de agenţii ca F.B.I.; şi să nu uităm de zvonurile de care s-au înconjurat C.I.A. şi K.G.B. legate de departamentele specializate în paranormal şi cu paranormali.
Nu vreau să conving pe nimeni de existenţa telepatiei, dintr-un motiv simplu: oricare dintre noi care are curajul să privească cinstit în viaţa sa, va detecta cel puţin un moment în care regăseşte un fenomen telepatic. Există şi frica aceea de a ne afişa faţă de oricine ne poate percepe gândurile, dar asta din cauză că nu ştim cum funcţioneză fenomenul. Dar despre aceasta, şi despre altele legate de telepatie, într-un post viitor, dacă va fi cazul.
Vampirism energetic involuntar
Azi aş vrea să vorbim despre un subiect mai serios, să lăsăm deoparte ironia, sarcarsmul şi politica şi să abordăm un subiect care ţine cu adevărat de paranormal: vampirii energetici.
Sunt mulţi dintre noi care au întâlnit acest termen, care sunt convinşi că au descoperit printre cunoştinţele lor vampiri energetici, dar sunt şi oameni care preferă să ignore complet acest subiect, din pricină că nu pot să controleze aceste lucruri. Nu vreau să fac prezentări şi clasificări, iar voi, cititorii, să vă plictisiţi. Se găsesc destule informaţii pe internet referitoare la vampirism energetic. Diferenţa între vampirismul cu care suntem obişnuiţi (mă refer la Dracula şi la mulţi alţii) şi cel energetic este faptul că cel energetic este real şi avem parte de el fiecare dintre noi în fiecare zi.
Pe scurt: vampiri energetici sunt acei oameni care îţi fură din energie în mod inconştient (dacă e vorba de vampirism energetic conştient, lucrurile stau mai grav, însă voi dezbate acest subiect, dacă vor fi cereri) prin diferite metode (se plâng, se laudă, vorbesc neîncetat, chiar dacă nu au cap sau coadă etc.). Cu alte cuvinte, odată ce intri în contact cu ei simţi că începe să te doară capul, că eşti obosit (chiar dacă nu ai motive să fii), că eşti iritat, că eşti deprimat sau că mai ai puţin şi te dai cu capul de pereţi de nervi.
Nu e cazul să exagerăm şi să dăm vina pe vampirism energetic pentru fiecare migrenă, stare de iritare sau oboseală. Contează mult mediul în care eşti şi modul în care reacţionezi. Există persoane care au capacitatea să ecraneze vampirismul şi să nu fie afectaţi. În mod normal, fiecare dintre noi poate să facă acest lucru, dar nu toţi suntem conştienţi că suntem victime. Uneori putem deveni chiar noi vampiri energetici.
Important de ştiut este faptul că energia se poate lua şi prin alte moduri. Din natură, de exemplu.
Cel mai simplu e să vă povestesc pe scurt o întâmplare de-a mea: mă aflam cu încă trei persoane şi discutam. La un moment dat, discuţia s-a transformat în dispută. Nu e ceva neobişnuit, acest lucru se întâmplă zilnic. Însă ceea ce mulţi ignoră este faptul că în timpul unei dispute are loc un schimb de energii negative şi/sau pozitive. În momentul în care a început disputa, am cam refuzat să fiu părtaşă, însă continuam să fiu atacată, absorbind astfel toată energia negativă ce-mi era transmisă şi dând înapoi energie pozitivă. Cu alte cuvinte, îmi alimentam vampirul energetic cu energia mea. Finalul disputei: am reacţionat şi eu şi simţeam clar cum valuri de violenţă creşteau în mine, cum mai am puţin şi explodez de nervi, cu toate că nu obişnuiesc să fac astfel de lucruri. Ştiam că am suferit un atac energetic (lucru confirmat şi de culoarea aproape neagră a aurei mele, dar asta e altă poveste). Problema mea a fost că nu am ecranat atacul. Ca să evit să devin la rândul meu un vampir, pentru că aveam nevoie de energie, am ales să plec într-un parc, să-mi revin.
Nu v-aţi întrebat niciodată de ce vă simţiţi atât de bine în natură? Sau în locuri liniştite? Asta pentru că vă încărcaţi cu energia pozitivă a locului şi lucrul acesta ajută foarte mult la psihic.
Problema vampirismului energetic nu constă neapărat în faptul că oamenii suferă pierderi de energie. Aceste pierderi nu sunt neapărat majore, mai ales dacă ne îndepărtăm de sursă. Problema e faptul că, pe termen lung, suferind mai multe atacuri, poţi ajunge să ai probleme de sănătate şi chiar probleme psihice. Lipsa de energie duce atât la probleme de sănătate, cât şi la depresii. Iar acestea se pot accentua.
Cum ne putem apăra? E chiar mai simplu decât pare. Stabileşti limite între tine şi persoanele pe care le simţi că te vampirizează: le spui că nu ai timp să vorbeşti, te gândeşti la altceva şi ignori ce-ţi spun etc. O altă modalitate constă într-un mic exerciţiu de imaginaţie: îţi imaginezi că în jurul tău se află o sferă de energie albă (sau alb-portocalie); astfel, îţi creezi un scut energetic cu propria-ţi energie, iar în momentul în care cineva va dori să te vampirizeze, nu va reuşi.
Probabil există şi alte metode de apărare. Dacă ştiţi, simţiţi-vă liberi să le împărtăşiţi. Cât despre experienţele voastre, aşteptăm să le aflăm!
Puterea minţii sau propaganda rusească?
Cândva, de multişor, când era acel trend numit „războiul rece”, fraţii noştii mai mari şi mai roşii aveau obiceiul de a lansa propagandă falsă. Dacă e adevărat sau nu ceea ce se vede pe filmuleţ nu poate spune decât bunul simţ al fiecăruia dintre noi. Sau dorinţa de a fi sau de a nu fi adevărat, după crezul fiecăruia.
Decorporalizarea
Decorporalizare, extracorporalizare, rătăcitor cu sufletul şi oricare din variantele de pe piaţă. Aceasta e tema de azi şi poate fi şi de mâine, doar se vor produce fenomene şi mâine…
Extracorporalizarea cu intenţie (volitivă) se zice că are nevoie de studii aprofundate, practici în disperare, iar atenţionarea care vine legată de pericolele care pândesc călătorul astral sunt multe şi grave, dar unul e standard: pericolul pierderii trupului. Aceasta vine (adică acest pericol) de la ideea (transmisă în mod abuziv şi greşit, după părerea mea) că vin nu ştiu ce spirite , care nu au altă treabă, şi-ţi posedă trupul. Ok, care e concluzia? Nu călătoriţi că vine bau-bau şi vă papă.
Extracorporalizarea involuntară. Se întâmplă. Şi nu ţine de religie sau de dorinţa ta de a călători astral sau nu. Se întâmplă în timpul somnului sau când eşti treaz; în urma emoţiei sau apatiei. Şi cel mai enervant lucru e că nu întreabă: hei, tu, ai chef să vezi lumea de sus?
Cuvântare
Acum a sosit timpul pentru inaugurarea blogului (e adevărat că după ceva timp de la crearea lui). Numele se trage prin echivalarea lui Gebelezis=Zamolxe (Zalmolxis). Totuşi, legătura se vrea la mod intuitiv şi nu concret – zeităţile nu au ce căuta pe aici, doar marii iniţiaţi (Zamolxe e unul).
Logica blogului va fi definită pe parcurs, acum creionez primele intenţii: fenomene care nu-şi au locul în aşa-zisa realitate (să le numesc paranormale?)
Forum nu; articole scrise doar ca să apară numele – nu. Doar întâmplări (scrise oricum, dar nu exagerat de prost).
Ca deschidere voi propune o dezbatere (păreri scrise :D) favorabile sau nu pe tema articolului de mai jos.
NU UITA: ai trăit ceva ciudat? SCRIE AICI, poate vei găsi răspuns, dacă îl cauţi.
GEBELEZIS
Secretul fantomelor a fost rezolvat?
miercuri, 29 august 2007 Publicarea, in prestigioasa revista „Science”, a rezultatelor unui studiu efectuat, vreme de doua saptamâni, asupra a 12 voluntari – 6 barbati si 6 femei – din Marea Britanie, a dus la o serie de rezultate care, suntem siguri, ii vor umple de „mânie proletara” pe fanii fenomenelor paranormale. Astfel, potrivit geologului Christian Persinger, se pare ca acest experiment inedit va duce la explicarea, de pilda, a bizarelor aparitii de fantome ce abunda in Albion. Participantii la experiment, supusi in prealabil unui control psihiatric amanuntit, ce a relevat ca nu sunt nicidecum inclinati spre fabulare sau mitomanie, au fost invitati sa se stabileasca intr-o cladire special construita, in mijlocul unui parc natural de lânga Birmingham. Casa cu stafii
Trebuie precizat ca in zona respectiva nu se semnalasera, in anii precedenti, nici un fel de observatie OZN sau aparitii eterice, deci zona nu era „paranormala”, ci una perfect obisnuita. Fara ca subiectii sa stie, insa, specialistii britanici au instalat, in pivnita casei si la mica distanta in apropierea acesteia, sub pamânt, generatoare de câmp magnetic, care emiteau pe frecvente cuprinse intre 1 Hz si 4 Hz, variatia acestor frecvente fiind insa foarte rapida.
Rezultatele nu au intârziat sa apara: desi nici unul dintre cei 12 participanti nu fusese, in prealabil, pasionat de fenomenul OZN sau de aspecte conexe, precum aparitiile fantomatice, dupa cele doua saptamâni, nu mai putin de zece dintre ei sustineau ca vazusera „obiecte luminoase” zburând pe cer, sapte afirmau ca simtisera o „prezenta” in interiorul casei, iar cinci erau in stare sa jure ca se intâlnisera cu o fantoma, pe holurile cladirii!
Creierul produce „aparitii stranii”
„Nici una dintre aceste observatii nu a fost certificata ca reala, si nici un OZN nu a fost observat, in perioada respectiva, in zona Birmingham, spune Persinger. Aceasta este o dovada clara ca toate aceste fenomene nu au existat decât in creierul subiectilor nostri, induse sau facilitate de expunerea la variatia rapida de câmp magnetic. Undele magnetice au actionat direct asupra lobului temporal superior, influentându-le subiectilor sugestibilitatea si facându-i sa dea frâu liber imaginatiei.
Concluzia la care am ajuns este ca toate aceste presupuse farfurii zburatoare, alieni, fantome si aparitii supranaturale, sunt simple halucinatii, produse si stimulate de variatiile de câmp magnetic. Este deci logic sa ne gândim ca in locurile unde se sustine ca s-ar produce asemenea fenomene – castele bântuite, paduri misterioase si altele, nu se intâmpla, de fapt, nimic in plan fizic, ci toate observatiile realizate acolo se datoreaza exclusiv variatiilor câmpului magnetic natural al Pamântului”.
GABRIEL TUDOR
Înainte de toate, dacă nu aveţi intenţii bune
Gebelezis 