Archive | Septembrie 2010

Porcii noştri şi ai lor

În lumea asta mare (sau mică, dacă priveşti de pe Marte), există un curent (fără contorizare de la electrica): antimâncătorii de carne. Îşi zic vegetarieni, deşi sunt mamifere şi nu vegetale. În colţul din stânga stau mâncătorii de carne. Îşi zic omnivori, deşi nu toţi merită statutul de om.

Problema e dezbătută ca un meci de box fără regula de a nu lovi sub centură. Fiecare dintre ei susţine că e mai sănătos decât celălalt. Partea nostimă e că cercetătorii care susţin nocivitatea cărnii nu sunt ierbivori (pardon: vegetarieni). După umila mea părere şi dreptul meu de exprimare, consider că cei care vor să mănânce iarbă să mănânce, e dreptul lor constituţional, iar cei care vor carne să o mănânce, e dreptul lor de prădător. Nu sunt de acord cu prozelitismul dus la nivele alarmante. Sunt preferate ameninţări din ambele tabere, sunt cooptaţi politicieni în jocul lor.

La noi, din nefericire, nu prea există multe posibilităţi de urmat. La preţurile cărnii de import (aia autohtonă a fost eliminată ca nebună), e clar că românii vor deveni în timp vegetale (pardon: vegetarieni), cu condiţia ca păscutul să fie gratis sau ieftin. Voi face astfel propunerea de donaţii de păşuni, de la ciobanii mioritici sau becalitici, către marea pătura a populaţiei. Pătură, că deja plapumă sau dună e prea scump.

Mă întreb doar ce se va alege de bietele animale crescute pentru sacrificare, nu le va dori nimeni pentru tăiere, iar vegetarienii nu-i vor lăsa să le invadeze iarba. Vor muri în chinuri de foame, iar peste 100 de ani se vor declara specie pe cale de dispariţie.

Dacă şi porcii noştri ar fi dispăruţi…

Anunțuri

Dansul maimuţei

Cine a zis că America e ţara tuturor posibilităţilor ori nu ştie că America nu e ţară, ori nu a fost în România.

De vreo 2 zile ne cântă în cap ştirile, se organizează talk show-uri pe tema săptămânii/lunii/anului (depinde de gradul de dramatizare al fiecăruia): Băsescu a renunţat la serviciile poliţiei şi jandarmeriei!

Se pare că nu contează faptul că scrie în lege că e necesar ca poliţia să escorteze coloana prezidenţială, lucru care probabil nu-l ştie dragul nostru preşedinte sau nu are chef să-l ia în calcul.

Cert este că, precum ne-a obişnuit în ultimii ani, micuţul Boc merge pe principiul: cei mici îi copiază pe cei mari sau, în alte cuvinte, precum a afirmat şi Radu Tudor, maimuţa îl copiază pe om. Aşa că azi ştirile şi talk show-urile au trecut de la Băsescu la Boc şi la televizor tot ce poţi să vezi e un ecran pe care scrie colorat, mişcător şi pe un fundal dramatic: Boc a renunţat şi el la serviciile poliţiei şi jandarmeriei!

În urma celor întâmplate, Gebelezis propune, ca refren al viitorului imn al României, versurile de mai jos:

Unde-i unul e putere,

Unde-s doi puterea vine

Să-ţi explice ce e bine,

Măi, tu, Boc, să-ţi fie bine

Fă şi tu ca mine!

“Practice makes perfect… perfectly nuts!”

Hoinăream pe bloguri şi am dat de o leapşă pe care TREBUIE neapărat să o iau şi să o dau mai departe tuturor care sunt cel puţin anti-Băselu. Leapşa constă în punerea unei simple întrebări: când intră Anastase la pârnaie?

Tare aş vrea să aflu curând răspunsul la această întrebare. Problema e că minunatul nostru preşedinte („fericiţi” cei ce l-au votat) nu s-a sinchisit să atingă această chestiune în discursul lui pompos (cu care nici nu m-am sinchisit să-mi pierd timpul, din moment ce nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce era cu adevărat de discutat, şi anume fraudarea votului legii pensiilor).

Reiau întrebarea: când intră Anastase la pârnaie?

Nu ştiu vouă, dar mie îmi place cum sună. Eu una sunt sătulă să aştept ca mulţi să se sinucidă sau să comită crime din cauza unor imbecili care habar nu au cum să scoată ţara din rahat. Ok, înţeleg, suntem toţi de vină. Ni s-a repetat de atâtea ori încât cred că a prins ideea şi cel mai prost dintre noi. Get over it! Mentalitatea idioată din ţara asta se rezumă la a te lovi de probleme până dai în comă şi după să te mai loveşti puţin, nu la a găsi soluţii. Veţi sări unii: „da’ s-a făcut împrumut la FMI”, „s-au redus salarii, s-a scos aia şi aia” etc. Bun, perfect de acord. S-a făcut aia şi aia. Şi rezultatele unde-s? Că oi fi purtând eu ochelari, dar tot în jos văd ţara asta mergând. Dacă tot se iau măsuri să ieşim din criză, de ce nu se văd rezultate? De ce deficitele sunt tot mai mari şi mai e nevoie de încă un împrumut de la FMI (pe care îl vor plăti până şi strănepoţii noştri, fără măcar să ştie de ce)?

Dacă tot e să vedem vreun rezultat, ce ar fi dacă ar începe cu simplul răspuns la întrebarea de mai sus: când intră Anastase la pârnaie?

Greu cu număratul

Întotdeauna am fost o vizionară (mi s-a şi confirmat asta): de filme, de seriale, de documentare (dar mai rar, depinde de stare), de desene animate, de discuţii pe care nu aveam voie să le „vizionez”. Exemplele pot continua.

Însă faptul că votul pe legea pensiilor s-ar putea relua nu am putut să-l prevăd, în ciuda calităţilor cu care sunt înzestrată de mică. Mă întreb: cum s-a putut ajunge la aşa ceva? Dar înainte să-mi răspund îmi amintesc că trăim în România, că la şedinţele de guvern lumea se uită pe laptopul personal la meciuri sau votează şi pentru colegul de bancă, doar nu s-o sinchisi fiecare să vină să-şi îndeplinească datoria. Cei absenţi or fi avut cu siguranţă lucruri mai importante de făcut (cum ar fi să-i doară în partea dorsală de ceea ce se întâmplă cu ţara).

Aşa s-a ajuns că, în momentul în care s-a votat legea pensiilor, numărul de voturi era cu mult mai mare decât al oamenilor prezenţi în sală. Această chestiune nu am putut să o prevăd! Sau da?

Eu una îmi pun următoarea întrebare: câte legi s-au votat aşa? Şi mai mult: câţi litri de alcool trebuie să ai la bord ca să ajungi de la 80 la 170? Grav e când nu e nici măcar un strop, se votează într-un mod execrabil legile şi tu te aştepţi să meargă ceva în această ţară…

Voi ce părere aveţi?

Vampirism energetic involuntar

Azi aş vrea să vorbim despre un subiect mai serios, să lăsăm deoparte ironia, sarcarsmul şi politica şi să abordăm un subiect care ţine cu adevărat de paranormal: vampirii energetici.

Sunt mulţi dintre noi care au întâlnit acest termen, care sunt convinşi că au descoperit printre cunoştinţele lor vampiri energetici, dar sunt şi oameni care preferă să ignore complet acest subiect, din pricină că nu pot să controleze aceste lucruri. Nu vreau să fac prezentări şi clasificări, iar voi, cititorii, să vă plictisiţi. Se găsesc destule informaţii pe internet referitoare la vampirism energetic. Diferenţa între vampirismul cu care suntem obişnuiţi (mă refer la Dracula şi la mulţi alţii) şi cel energetic este faptul că cel energetic este real şi avem parte de el fiecare dintre noi în fiecare zi.

Pe scurt: vampiri energetici sunt acei oameni care îţi fură din energie în mod inconştient (dacă e vorba de vampirism energetic conştient, lucrurile stau mai grav, însă voi dezbate acest subiect, dacă vor fi cereri) prin diferite metode (se plâng, se laudă, vorbesc neîncetat, chiar dacă nu au cap sau coadă etc.). Cu alte cuvinte, odată ce intri în contact cu ei simţi că începe să te doară capul, că eşti obosit (chiar dacă nu ai motive să fii), că eşti iritat, că eşti deprimat sau că mai ai puţin şi te dai cu capul de pereţi de nervi.

Nu e cazul să exagerăm şi să dăm vina pe vampirism energetic pentru fiecare migrenă, stare de iritare sau oboseală. Contează mult mediul în care eşti şi modul în care reacţionezi. Există persoane care au capacitatea să ecraneze vampirismul şi să nu fie afectaţi. În mod normal, fiecare dintre noi poate să facă acest lucru, dar nu toţi suntem conştienţi că suntem victime. Uneori putem deveni chiar noi vampiri energetici.

Important de ştiut este faptul că energia se poate lua şi prin alte moduri. Din natură, de exemplu.

Cel mai simplu e să vă povestesc pe scurt o întâmplare de-a mea: mă aflam cu încă trei persoane şi discutam. La un moment dat, discuţia s-a transformat în dispută. Nu e ceva neobişnuit, acest lucru se întâmplă zilnic. Însă ceea ce mulţi ignoră este faptul că în timpul unei dispute are loc un schimb de energii negative şi/sau pozitive. În momentul în care a început disputa, am cam refuzat să fiu părtaşă, însă continuam să fiu atacată, absorbind astfel toată energia negativă ce-mi era transmisă şi dând înapoi energie pozitivă. Cu alte cuvinte, îmi alimentam vampirul energetic cu energia mea. Finalul disputei: am reacţionat şi eu şi simţeam clar cum valuri de violenţă creşteau în mine, cum mai am puţin şi explodez de nervi, cu toate că nu obişnuiesc să fac astfel de lucruri. Ştiam că am suferit un atac energetic (lucru confirmat şi de culoarea aproape neagră a aurei mele, dar asta e altă poveste). Problema mea a fost că nu am ecranat atacul. Ca să evit să devin la rândul meu un vampir, pentru că aveam nevoie de energie, am ales să plec într-un parc, să-mi revin.

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce vă simţiţi atât de bine în natură? Sau în locuri liniştite? Asta pentru că vă încărcaţi cu energia pozitivă a locului şi lucrul acesta ajută foarte mult la psihic.

Problema vampirismului energetic nu constă neapărat în faptul că oamenii suferă pierderi de energie. Aceste pierderi nu sunt neapărat majore, mai ales dacă ne îndepărtăm de sursă. Problema e faptul că, pe termen lung, suferind mai multe atacuri, poţi ajunge să ai probleme de sănătate şi chiar probleme psihice. Lipsa de energie duce atât la probleme de sănătate, cât şi la depresii. Iar acestea se pot accentua.

Cum ne putem apăra? E chiar mai simplu decât pare. Stabileşti limite între tine şi persoanele pe care le simţi că te vampirizează: le spui că nu ai timp să vorbeşti, te gândeşti la altceva şi ignori ce-ţi spun etc. O altă modalitate constă într-un mic exerciţiu de imaginaţie: îţi imaginezi că în jurul tău se află o sferă de energie albă (sau alb-portocalie); astfel, îţi creezi un scut energetic cu propria-ţi energie, iar în momentul în care cineva va dori să te vampirizeze, nu va reuşi.

Probabil există şi alte metode de apărare. Dacă ştiţi, simţiţi-vă liberi să le împărtăşiţi. Cât despre experienţele voastre, aşteptăm să le aflăm!

Suntem proşti?

(Caricatură realizată de o prietenă a blogului)

Sunt oameni politici şi oameni care fac politică. Omul politic e deja trecut dincolo de standardul de om, el e un început de zeu, cu puteri care depăşesc normele umane. Trist în credinţele lor este nu iluzia zeiască, ci lipsa de responsabilitate din postura de zeu.

Am să mă refer la o declaraţie făcută de Remus Cernea la distanţă de un an de la intrarea sa în politică. La modul concret declară că cele făcute de el sunt privite cu dispreţ vădit faţă de cea mai elementară normă morală de către „cei mari”. Citez: ,,Mi se spune adesea, direct sau implicit, că sunteţi nişte proşti”… mai clar de atât nu se puteau referi la noi, cei care le dăm voturile. Deci noi, cei fraieriţi tot la patru ani, suntem proşti că i-am crezut… să ne fie de bine, dar dacă, doamne fereşte, vine unul cu ceva mai mult bun simţ, e catalogat fraier că ne bagă în seamă.

De ce asemenea atacuri la adresa cuiva ca Remus? Pe cine deranjează un om care face politica cu bun simţ şi răspundere faţă de viitor? Ecologia a devenit foarte importantă, e singura şansă ca urmaşii noştri să nu fie nevoiţi să emigreze pe Marte. Faptul că nu suntem toţi de acord cu toate ideile expuse în platforma program e un lucru pozitiv: înseamnă că avem propria personalitate şi propriile concepţii. Ce ne-am face fără astea? Am redeveni aceiaşi din anii ’80, când totul era gri şi uniform. Dreptul la libera exprimare de opinii şi gânduri, e singura teză valabilă, pentru scopul revoltei populare din ’89.

De ce ecologiştii nu au succes în România? De ce unii iresponsabili (îi ştiţi bine)  câştigă voturi minţind? Suntem aşa cum susţin ei: o masă manipulabilă? Hai să regândim modul în care trebuie să arate şi să se poarte un politician, hai să începem să-i judecăm după realizări şi fapte concrete, nu doar după vorbe şi cârnaţi.

Voi, cei care citiţi, ce ziceţi?

Efectul ştirilor politice la copii

Reacţia unui copil la încercările repetate ale tatălui său de a îi explica că Boc e ăla mic, iar Băsescu e cel care vorbeşte prostii.

%d blogeri au apreciat asta: