„Bula” fantezistă a ministrului

Symphonie pour un monde étrange

Ministrul Educației, Remus Pricopie, a anunțat că România este printre primele țări care aduc noile tehnologii în școli și că procesul va continua prin dotarea școlilor cu tablete, inclusiv a celor de la țară. Nu spune nimeni că progresul nu e bun, că dorința de a ne alinia la așa-zisele standarde europene nu e nobilă, însă e clar că mai-marii habar nu au pe ce lume trăiesc și ce nevoi au cu adevărat poporul român. Tablete în școlile de la țară? Domnule Pricopie, probabil pe la București nu s-a auzit că sunt școli în mediul rural unde copiii nu au, scuzați-mă că o spun pe șleau, o budă decentă unde să meargă la nevoie, nu au apă potabilă și mirosul de urină te face să te-ntrebi cum de scrie cuvântul “școală” pe clădire. Sunt numeroase școli care nu au nici autorizație sanitară din pricina condițiilor precare. 12 sunt numai în…

Vezi articolul original 235 de cuvinte mai mult

Publicitate

Despre viitorul sistemului de pensii. Despre viitorul nostru

Am doar 23 de ani, dar nu pot să nu mă gândesc la viitor. Şi nu la cel de mâine sau poimâine, alegând discoteci şi cluburi. Nu sunt genul acela de persoană şi nu am fost niciodată. Probabil am pierdut multe, după părerea unora, însă eu îi admir că pot duce stilul acela de viaţă. Pentru mine e cam haotic. Eu am fost mai mult stilul tocilară. Şi nu mi-e ruşine să recunosc asta. Am avut parte de multe momente frumoase datorită condiţiei mele de „tocilară”. Însă aceeaşi condiţie mă îndeamnă să mă întreb ce se va întâmpla în viitor cu tot sistemul de azi. Pentru că e clar că nu are cum să se recupereze ceva. Declinul e inevitabil. Întrebarea e: va fi unul exploziv sau ne va da răgaz să găsim soluţii?

Nu vreau să mă hazardez şi să-mi dau cu părerea, dar tind să fiu de partea pesimiştilor. Eu fac parte din generaţiile care nu vor avea pensie. Şi asta pentru că nu va fi un sistem viabil care să poată să ne ofere acest lux. Căci pensiile cu siguranţă vor deveni un lux. Nu m-aş mira dacă oamenii nu ar începe să îşi strângă bani sub saltea sau în ciorapi ca să aibă pentru zilele negre. Fiindcă, de vor ajunge să prindă vârsta pensionării, nu va fi o pensie pe care să o poată încasa.

Ştiţi cum a reuşit până acum Spania să tot refuze ajutoarele financiare internaţionale, de genul celor vârâte cu forţa Portugaliei, Greciei, Irlandei şi de curând Ciprului? Luând din banii din fondul de pensii pentru a plăti din datorii. Cel mai probabil fondul e gol. Însă şi mai rău este faptul că până şi acei bani pe care statul îi oferă pe post de garanţie în cazul în care banca unde aveai depozitaţi bani a dat faliment are tot atâtea fonduri precum cel de pensii.

Mai are rost să ne întrebăm de ce se tot măreşte vârsta de pensionare? E mai mult decât evident: pentru că nu există un fond de unde să fie oamenii plătiţi. Pentru că nu va mai exista o a treia vârstă care să ne permită să ne mai bucurăm de viaţă în linişte. Pentru că fiecare zi va fi o luptă eternă pentru supravieţuire. Nici măcar pentru vieţuire.

Singura opţiune pe care o pot oarecum întrezări este moneda virtuală. Banii să dispară definitiv, iar noi să fim minţiţi în continuare că undeva există, dar să nu ştim niciodată unde. Şi să ne mulţumim cu un sistem infect ce strânge încet-încet frânghia în jurul gâtului nostru. Iar în tranzacţiile importante vor trece ca referinţă aurul, acel aur pe care îl deţin doar puţini, plebea o să fie mulţumită cu ce primeşte. Promisunea unei pensii rămâne arhaica saltea.

Vai de p…atria noastră!

Şi eu care credeam că le-am văzut/citit/auzit pe toate! Nu, nu mă refer la episodul Năstase, cu încercarea lui de a se zgâria mai serios pe gât pentru a nu intra la închisoare şi nici la faptul că între Ponta şi Băsescu scandalurile sunt mai ceva ca la uşa cortului, nici la faptul că, mai nou, toţi sunt acuzaţi de plagiat (că pun pariu ca de era Antonescu în locul lui Ponta tot aceeaşi poveste era, important e să aibă partidele să arunce ceva unul în celălalt, oricum e clar că oricine ar fi la putere, opoziţia va ataca, de parcă ar mai fi oameni pe acolo care au habar măcar să scrie, indiferent de partid), ci la ultra-mega ştire: EBA cere ca Limba Română să nu mai fie disciplină obligatorie la Bac şi asta direct în Parlamentul European! Recunosc, prima dată am citit doar titlul şi m-am amuzat copios, dar când am intrat pe link să citesc şi argumentele atotştiutoarei nu eram sigură dacă trebuie să mă şochez sau mă ţin de burtă, să nu cumva să mă răstorn de atâta râs. Sincer şi cu mâna pe inimă vă spun că argumentele ei m-au convins 100%, dând o dovadă clară de o logică extraordinară! Ia luaţi şi voi niscaiva porţie de argumente solide: „Dacă chiar vrei să-ţi împrospătezi cunoştinţele, pui mâna pe un abecedar şi studiezi câteva săptămâni ce te interesează din el” sau „De asemenea, toţi prietenii mei mi-au zis că imediat ce au terminat clasa a XII-a nu au mai făcut niciodată un acord între subiect şi predicat şi cu toate astea s-au descurcat foarte bine, pot comanda fără probleme o cafea la o terasă de pe Dorobanţi” sau “La ce foloseşte Limba Română? Doar ca să citeşti, atât, altceva ce poţi face cu ea?” Şi toate acestea venind de la preaminunata care se amuza de greşelile lui Ponta din scrisoarea trimisă la revista Nature. Dacă n-aş fi ştiut de mândruliţa asta ce-i poate capul, mai ziceam, dar după ce o auzi cum se iecsprimă în limba română, nu vreau să mă gândesc ce (nu) îi poate capul în limba engleză… aşa că, râde ciob de oală spartă! Că şi dacă tăticu’ e preşedintele României, iar tu europarlamentar, tot nu eşti mai brează! (nu că el ar fi!) În curând vom vedea că a declarat ca să nu mai fie şcoala obligatorie că de, la ce foloseşte şcoala? Să ai o diplomă acolo, altceva ce poţi face cu ea?

Dansul maimuţei

Cine a zis că America e ţara tuturor posibilităţilor ori nu ştie că America nu e ţară, ori nu a fost în România.

De vreo 2 zile ne cântă în cap ştirile, se organizează talk show-uri pe tema săptămânii/lunii/anului (depinde de gradul de dramatizare al fiecăruia): Băsescu a renunţat la serviciile poliţiei şi jandarmeriei!

Se pare că nu contează faptul că scrie în lege că e necesar ca poliţia să escorteze coloana prezidenţială, lucru care probabil nu-l ştie dragul nostru preşedinte sau nu are chef să-l ia în calcul.

Cert este că, precum ne-a obişnuit în ultimii ani, micuţul Boc merge pe principiul: cei mici îi copiază pe cei mari sau, în alte cuvinte, precum a afirmat şi Radu Tudor, maimuţa îl copiază pe om. Aşa că azi ştirile şi talk show-urile au trecut de la Băsescu la Boc şi la televizor tot ce poţi să vezi e un ecran pe care scrie colorat, mişcător şi pe un fundal dramatic: Boc a renunţat şi el la serviciile poliţiei şi jandarmeriei!

În urma celor întâmplate, Gebelezis propune, ca refren al viitorului imn al României, versurile de mai jos:

Unde-i unul e putere,

Unde-s doi puterea vine

Să-ţi explice ce e bine,

Măi, tu, Boc, să-ţi fie bine

Fă şi tu ca mine!

“Practice makes perfect… perfectly nuts!”

Hoinăream pe bloguri şi am dat de o leapşă pe care TREBUIE neapărat să o iau şi să o dau mai departe tuturor care sunt cel puţin anti-Băselu. Leapşa constă în punerea unei simple întrebări: când intră Anastase la pârnaie?

Tare aş vrea să aflu curând răspunsul la această întrebare. Problema e că minunatul nostru preşedinte („fericiţi” cei ce l-au votat) nu s-a sinchisit să atingă această chestiune în discursul lui pompos (cu care nici nu m-am sinchisit să-mi pierd timpul, din moment ce nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce era cu adevărat de discutat, şi anume fraudarea votului legii pensiilor).

Reiau întrebarea: când intră Anastase la pârnaie?

Nu ştiu vouă, dar mie îmi place cum sună. Eu una sunt sătulă să aştept ca mulţi să se sinucidă sau să comită crime din cauza unor imbecili care habar nu au cum să scoată ţara din rahat. Ok, înţeleg, suntem toţi de vină. Ni s-a repetat de atâtea ori încât cred că a prins ideea şi cel mai prost dintre noi. Get over it! Mentalitatea idioată din ţara asta se rezumă la a te lovi de probleme până dai în comă şi după să te mai loveşti puţin, nu la a găsi soluţii. Veţi sări unii: „da’ s-a făcut împrumut la FMI”, „s-au redus salarii, s-a scos aia şi aia” etc. Bun, perfect de acord. S-a făcut aia şi aia. Şi rezultatele unde-s? Că oi fi purtând eu ochelari, dar tot în jos văd ţara asta mergând. Dacă tot se iau măsuri să ieşim din criză, de ce nu se văd rezultate? De ce deficitele sunt tot mai mari şi mai e nevoie de încă un împrumut de la FMI (pe care îl vor plăti până şi strănepoţii noştri, fără măcar să ştie de ce)?

Dacă tot e să vedem vreun rezultat, ce ar fi dacă ar începe cu simplul răspuns la întrebarea de mai sus: când intră Anastase la pârnaie?

Greu cu număratul

Întotdeauna am fost o vizionară (mi s-a şi confirmat asta): de filme, de seriale, de documentare (dar mai rar, depinde de stare), de desene animate, de discuţii pe care nu aveam voie să le „vizionez”. Exemplele pot continua.

Însă faptul că votul pe legea pensiilor s-ar putea relua nu am putut să-l prevăd, în ciuda calităţilor cu care sunt înzestrată de mică. Mă întreb: cum s-a putut ajunge la aşa ceva? Dar înainte să-mi răspund îmi amintesc că trăim în România, că la şedinţele de guvern lumea se uită pe laptopul personal la meciuri sau votează şi pentru colegul de bancă, doar nu s-o sinchisi fiecare să vină să-şi îndeplinească datoria. Cei absenţi or fi avut cu siguranţă lucruri mai importante de făcut (cum ar fi să-i doară în partea dorsală de ceea ce se întâmplă cu ţara).

Aşa s-a ajuns că, în momentul în care s-a votat legea pensiilor, numărul de voturi era cu mult mai mare decât al oamenilor prezenţi în sală. Această chestiune nu am putut să o prevăd! Sau da?

Eu una îmi pun următoarea întrebare: câte legi s-au votat aşa? Şi mai mult: câţi litri de alcool trebuie să ai la bord ca să ajungi de la 80 la 170? Grav e când nu e nici măcar un strop, se votează într-un mod execrabil legile şi tu te aştepţi să meargă ceva în această ţară…

Voi ce părere aveţi?

Vampirism energetic involuntar

Azi aş vrea să vorbim despre un subiect mai serios, să lăsăm deoparte ironia, sarcarsmul şi politica şi să abordăm un subiect care ţine cu adevărat de paranormal: vampirii energetici.

Sunt mulţi dintre noi care au întâlnit acest termen, care sunt convinşi că au descoperit printre cunoştinţele lor vampiri energetici, dar sunt şi oameni care preferă să ignore complet acest subiect, din pricină că nu pot să controleze aceste lucruri. Nu vreau să fac prezentări şi clasificări, iar voi, cititorii, să vă plictisiţi. Se găsesc destule informaţii pe internet referitoare la vampirism energetic. Diferenţa între vampirismul cu care suntem obişnuiţi (mă refer la Dracula şi la mulţi alţii) şi cel energetic este faptul că cel energetic este real şi avem parte de el fiecare dintre noi în fiecare zi.

Pe scurt: vampiri energetici sunt acei oameni care îţi fură din energie în mod inconştient (dacă e vorba de vampirism energetic conştient, lucrurile stau mai grav, însă voi dezbate acest subiect, dacă vor fi cereri) prin diferite metode (se plâng, se laudă, vorbesc neîncetat, chiar dacă nu au cap sau coadă etc.). Cu alte cuvinte, odată ce intri în contact cu ei simţi că începe să te doară capul, că eşti obosit (chiar dacă nu ai motive să fii), că eşti iritat, că eşti deprimat sau că mai ai puţin şi te dai cu capul de pereţi de nervi.

Nu e cazul să exagerăm şi să dăm vina pe vampirism energetic pentru fiecare migrenă, stare de iritare sau oboseală. Contează mult mediul în care eşti şi modul în care reacţionezi. Există persoane care au capacitatea să ecraneze vampirismul şi să nu fie afectaţi. În mod normal, fiecare dintre noi poate să facă acest lucru, dar nu toţi suntem conştienţi că suntem victime. Uneori putem deveni chiar noi vampiri energetici.

Important de ştiut este faptul că energia se poate lua şi prin alte moduri. Din natură, de exemplu.

Cel mai simplu e să vă povestesc pe scurt o întâmplare de-a mea: mă aflam cu încă trei persoane şi discutam. La un moment dat, discuţia s-a transformat în dispută. Nu e ceva neobişnuit, acest lucru se întâmplă zilnic. Însă ceea ce mulţi ignoră este faptul că în timpul unei dispute are loc un schimb de energii negative şi/sau pozitive. În momentul în care a început disputa, am cam refuzat să fiu părtaşă, însă continuam să fiu atacată, absorbind astfel toată energia negativă ce-mi era transmisă şi dând înapoi energie pozitivă. Cu alte cuvinte, îmi alimentam vampirul energetic cu energia mea. Finalul disputei: am reacţionat şi eu şi simţeam clar cum valuri de violenţă creşteau în mine, cum mai am puţin şi explodez de nervi, cu toate că nu obişnuiesc să fac astfel de lucruri. Ştiam că am suferit un atac energetic (lucru confirmat şi de culoarea aproape neagră a aurei mele, dar asta e altă poveste). Problema mea a fost că nu am ecranat atacul. Ca să evit să devin la rândul meu un vampir, pentru că aveam nevoie de energie, am ales să plec într-un parc, să-mi revin.

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce vă simţiţi atât de bine în natură? Sau în locuri liniştite? Asta pentru că vă încărcaţi cu energia pozitivă a locului şi lucrul acesta ajută foarte mult la psihic.

Problema vampirismului energetic nu constă neapărat în faptul că oamenii suferă pierderi de energie. Aceste pierderi nu sunt neapărat majore, mai ales dacă ne îndepărtăm de sursă. Problema e faptul că, pe termen lung, suferind mai multe atacuri, poţi ajunge să ai probleme de sănătate şi chiar probleme psihice. Lipsa de energie duce atât la probleme de sănătate, cât şi la depresii. Iar acestea se pot accentua.

Cum ne putem apăra? E chiar mai simplu decât pare. Stabileşti limite între tine şi persoanele pe care le simţi că te vampirizează: le spui că nu ai timp să vorbeşti, te gândeşti la altceva şi ignori ce-ţi spun etc. O altă modalitate constă într-un mic exerciţiu de imaginaţie: îţi imaginezi că în jurul tău se află o sferă de energie albă (sau alb-portocalie); astfel, îţi creezi un scut energetic cu propria-ţi energie, iar în momentul în care cineva va dori să te vampirizeze, nu va reuşi.

Probabil există şi alte metode de apărare. Dacă ştiţi, simţiţi-vă liberi să le împărtăşiţi. Cât despre experienţele voastre, aşteptăm să le aflăm!

Programul „Rabla” (varianta 1)

De la maşini, la frigidere, la televizoare… programul „Rabla” merge de la excelent în sus, mai ales acum, pe timp de criză.

Şi cum stăteam eu şi analizam ce ar mai putea să intre în cadrul programului, mă gândeam că nu ar fi rău să existe şi programe rabla în care să:

1. vii cu o pereche de ciorapi rupţi şi să primeşti o şosetă bună;
2. te duci cu câţiva saci de pământ şi să primeşti o bucată de asfalt fără gropi;
3. donezi 2 animale de companie ce s-au dus spre un loc mai bun şi să primeşti unul care mai are vreo 5 zile…

… şi nu în ultimul rând, cel mai important: să vii cu un preşedinte defect (cu 2 mandate) şi să primeşti unu’ care mai gândeşte pe jumătate (pe timp de un mandat). Nu ai cum să dai rateuri cu asta, sigur intri în recesiune!

De-ale crizei

Cumpărături în timpuri de criză

Reduceri de buget

Singurul bancomat de unde se pot încasa pensiile

Ce (nu) mai face Căpitanul Planetă

Pe vremea când eu nu aveam altă treabă decât să enervez oamenii cu întrebări gen: „de ce nu am voie să dau scaunul cu cremă de mâini?” sau „de ce nu am voie să îmi bag piciorul în wc?”, cu alte cuvinte, pe vremea când aveam şi eu un amărât de an de viaţă (în 1990), alţi prunci mai precoce decât mine (precum Gebelezis) se bucurau de lansarea noului desen animat, intitulat cu numele lui de mare recunoaştere mondială „Captain Planet and the Planeteers”.

El (adică Gebelezis) a fost încântat, ca orice copilaş de pe atunci, de aventurile minunate şi ecologice ale căpitanului. Eu (adică Symphonie), după câţiva ani în care m-am deşteptat, şi întrebările erau „de ce trebuie să mă trezesc să mă duc la şcoală?”, am dat întâmplător peste acest desen animat, care pe mine nu m-a animat deloc, şi am schimbat canalul.

Concluzia de azi (când căpitanul nea’ Planetă mai are un an să devină major şi în America – adică 21 de ani pentru necunoscători): vai de noi şi de voi… nenea căpitanul o fi avut el zilele lui de glorie în copilăria unora, dar acum sigur e în comă. Dacă era activ sigur venea să urecheze pe câţiva care poluează… acuma fonic sau tv-istic (arătatul cheliei obsesiv e poluare)…