OZN și absurdul fenomenului
Deși ultimii ani au adus o notă de nepăsare sau de minimalizare a fenomenului OZN, el nu a dispărut. E adevărat că explozia tehnologiei smart a făcut posibil ca un număr incredibil de filmulețe și poze să fie accesibile în mediul on-line, dar în paralel a adus un număr cel puțin dublu de falsuri. De aici ridiculizarea și/sau minimalizarea celor sinceri e deductibilă. Totuși, având atât de aproape imaginile reale, e destul de greu de înțeles reducerea la tăcere a fenomenului.
Doresc să aduc în discuție un factor mai puțin cunoscut al fenomenului, și anume absurdul realității, modificarea percepției și a legilor fizice, acțiuni legate de fenomen și care nu au o explicație comună.
Să luăm ca exemplu mutilarea vitelor, asociată cu fenomenul OZN. Să mergem pe clasica ipoteză extraterestră a fenomenului. O civilizație capabilă să treacă bariera deplasărilor spațiale ajunge la noi, iar primul lucru pe care-l face e să adune animale domestice și să le mutileze. Nu contactează cu ființele raționale de pe planetă, ci se apucă de studiat vacile și oile, dar nu oricum, ci prin mutilări fără sens. La ei nu s-a descoperit scanerul, ci doar fabricarea de troace cu care să se plimbe aiurea spre Terra și înapoi.
E absolut normal că s-au țesut legende urbane sau „științifice”, care să explice de ce se joacă niște ființe presupus mai inteligente ca noi de-a disecția cu cirezile noastre. Dar oricât ne străduim să dăm sens unor asemenea acțiuni, tot nu reușim să le integrăm în ceea ce numim noi logică sau realitate obiectivă.
Personal, nu pot nega fenomenul OZN și răpirile oamenilor sau a animalelor, dar îi neg „realitatea”. Este, de fapt, un fenomen care are o continuitate de la începuturile umanității până în prezent. Același balaur care devasta cirezile din basme le devastează și acum, același incubus și succubus întreține relații sexuale și în prezent, aceleași mesaje profetice care nu au sens le primesc și acum. Și atunci fenomenul e doar un continuu virus arhetipal uman sau e o altă realitate care ne dă târcoale din timpurile cele mai vechi?
Ajungând să citești mitologiile și practicile magice ale diverselor culturi ai în față aceeași dilemă: e o altă realitate paralelă cea pe care o exploatează vrăjitorii/magicienii/sacerdoții sau aceștia sunt doar profitori care ne mențin virusul arhetipal activ? Făcând o paralelă între elementele vis-realitate și mituri-realitate, întrebarea firească e: cum se menține visul activ? E același virus arhetipal care alimentează aceste două relități (vis și mit)?
Poate vreodată o să putem spune cu certitudine că mitul e un vis și visul e o realitate cu alte reguli, dar până atunci nu putem exploata această lume decât, eventual, ipotetic. Totuși, realitatea materială e atât de clară si de unică pentru omul modern, încât nu văd cum poate accepta în viitor ceva ce nu are legi cunoscute, ceva ce schimbă modul de percepție „normal”. Cu toată presupusa contrapunere între religie și știință, cele două sunt fundamentate pe aceleași criterii: repetabilitatea și stabilitatea dogmatică. Așa că cel care caută în afara tiparelor consacrate de cele două puteri ale realității (știința și religia) se găsește în imposibilitatea de a menține o luciditate și o coerență mentală, pe de-o parte, pe de altă parte rămâne suspendat în imposibilitatea comparației, forță mentală necesară pentru ancorarea psihicului unui om normal.
Așadar fenomenul răpirilor extraterestre este mitul din negura vremurilor sau o realitate obiectivă, care include contactul cu ființe extraterestre?
Fenomene OZN: https://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_contacte_cu_OZN-uri
Afacerea apocalipsa
Deja de 12 ani, la fiecare 2-3 luni, vine sfârşitul lumii. Am şi încetat de ani de zile să urmăresc aberaţiile ,,ştiinţifice” sau ,,profetice” ale diferiţilor indivizi. Unii dintre ei cred sincer în cele spuse, însă alţii se folosesc de naivitatea sau frica celorlalţi şi profită acumulând averi nesimţite.
Susţin că TOŢI aceşti ,,geniali” trebuie deferiţi justiţiei şi puşi să răspundă penal şi moral. De ce? Pentru că fiecare individ care ajunge să creadă în sfârşitul lumii, devine nemotivat pentru viaţa actuală, suferă depresii şi poate suferi de tulburări psihice temporare sau permanente. Chiar şi cei mai echilibraţi, bombardaţi suficient de mult timp cu aceste prostii, pot ajunge să sufere de anxietăţi sau depresii.
Într-o societate modernă, unde tendinţa universală este spre bunăstare, confort şi linişte spirituală, asemenea indivizi sunt un scârţâit arhaic, reverberând temerile strămoşilor în faţa tunetelor şi a fulgerelor. De miliarde de ani, planeta noastră este expusă exact aceloraşi riscuri, aceloraşi probabilităţi de a se ciocni cu asteroizi şi comete. Poate unele au fost catastrofice, dar nu fatale. Azi, mai mult decât am avut vreodată, avem şansa de a putea acţiona să prevenim catastrofele. De ce să ne facem griji pentru ceva ce nu stă în puterea noastră personală de a prevedea sau preveni? Cine câştigă dacă ne îndreptăm privirile spre apocalipsă şi nu spre viaţă?
Efectul ştirilor politice la copii
Reacţia unui copil la încercările repetate ale tatălui său de a îi explica că Boc e ăla mic, iar Băsescu e cel care vorbeşte prostii.
Frankenstein de România (film 2011)
Data apariţiei: ianuarie 2011
Regizor: E. Bo(bo)c
Scenariul:T. Băse(e)scu
Pentru acest film pregătirile s-au făcut cu o deosebită atenţie; actorii au fost selectaţi din cele mai diverse medii: spitale, azile de bătrâni, oameni de pe la casele lor de mizerie… S-au căutat şi prin morgile judeţene…
Şi acum detalii despre film: Acţiunea se petrece într-o ţară minunată numită Rommaniax. Acolo domneşte marele intelectual, cu chelie şi amintirea unei şuviţe, T.B. de Victoria. Zilele curg fericite peste micul regat, până când vrăjitoarea cea rea, Criza, blestemă regatul. Bieţii oameni bogaţi au devenit ţintele unei vieţi normale, riscau să rămână fără limuzine şi conturi cu multe cifre.
Atunci, cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei, a hotărât că a venit timpul legilor ferme, să simtă poporul că are pe cineva sus (dar nu sus în Rai). Astfel că le-a ordonat să se vindece de handicapuri, ca să nu mai fie nevoit să-i plătească. Dar blestemul crizei urmărea cu asiduitate clica conducătoare…Aşa au întâmpinat anul 2011…
Cine a fost cu sfatul, nu se ştie, cert este că cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei a dat o lege: toţi cei care au murit în ultimii doi ani să facă bine să învie, că nu mai vrea să plătească drepturile de urmaş văduvelor. Bieţii oameni, ascultători, s-au ridicat din cimitire şi au plecat spre case. Dar cum erau deja cu creierele puţin spre putrezire, unii dintre ei s-au rătăcit, iar de foame s-au apucat să mănânce câte un om de pe stradă…
Filmul se încheie cu exterminarea impozitelor din regat pe motiv de lipsă de populaţie.
SFÂRŞIT
Trailer (Horror – 2011):
Ce (nu) mai face Căpitanul Planetă
Pe vremea când eu nu aveam altă treabă decât să enervez oamenii cu întrebări gen: „de ce nu am voie să dau scaunul cu cremă de mâini?” sau „de ce nu am voie să îmi bag piciorul în wc?”, cu alte cuvinte, pe vremea când aveam şi eu un amărât de an de viaţă (în 1990), alţi prunci mai precoce decât mine (precum Gebelezis) se bucurau de lansarea noului desen animat, intitulat cu numele lui de mare recunoaştere mondială „Captain Planet and the Planeteers”.
El (adică Gebelezis) a fost încântat, ca orice copilaş de pe atunci, de aventurile minunate şi ecologice ale căpitanului. Eu (adică Symphonie), după câţiva ani în care m-am deşteptat, şi întrebările erau „de ce trebuie să mă trezesc să mă duc la şcoală?”, am dat întâmplător peste acest desen animat, care pe mine nu m-a animat deloc, şi am schimbat canalul.
Concluzia de azi (când căpitanul nea’ Planetă mai are un an să devină major şi în America – adică 21 de ani pentru necunoscători): vai de noi şi de voi… nenea căpitanul o fi avut el zilele lui de glorie în copilăria unora, dar acum sigur e în comă. Dacă era activ sigur venea să urecheze pe câţiva care poluează… acuma fonic sau tv-istic (arătatul cheliei obsesiv e poluare)…
Înainte de toate, dacă nu aveţi intenţii bune
Gebelezis 