Libertatea unei opinii devine riscantă

Am luat la cunoştiinţă azi de un caz imposibil de imaginat într-o ţară care se pretinde democratică şi unde există libertate.

O firmă din România (pentru amănunte citiţi aici http://totb.ro/colonhelp-vs-wordpress-proces-fara-precedent-in-romania), dă în judecata platforma WordPress pentru că permite, sub anonimat, unui blog să exprime o părere critică asupra realităţii efectelor produselor pe care le vinde, păreri critice susţinute de surse cu mare greutate.

Dialog nu există, doar ordine: şterge şi te lăsăm să trăieşti, în caz contrar te dăm în judecată. Problema e că nu au găsit nimic care să fie titularizat ca minciună, ei doar constată ca le scad vânzările şi acuză orbeşte.

Dacă eu susţin acum că aspirina, produsă de firmele X, Y şi Z, care sunt firme de pe teritoriul României, produce gastrita, iar vânzările lor scad din varii motive, mă vor da în judecată. E logic? Păi la câte critici personale apar vis-à-vis de mari concerne multinaţionale, am ajunge să umplem timpul judecătorilor doar cu asemenea procese.

Ca o concluzie temporară: cine a fost vinovatul (să folosesc tonul civilizat) care a permis un proces? Nu există temei legal pentru calomnie, afirmaţiile de pe blog fiind susţinute de oameni de ştiinţă, iar compania nu a negat afirmaţiile ci doar susţine prejudiciul material în urma enunţării.

Actualizare 19.dec.2012:  Azi a fost procesul. Conform spuselor administratorului şi autorului articolelor de pe blogul Insula Indoielii, nu s-a întâmplat mare lucru, s-au primit termene noi şi cam atât. Pentru cei curiosi, las următorul link, care după ce se vor actualiza datele, vă poate oferi detalii juridice: http://portal.just.ro/InstantaDosar.aspx?idInstitutie=4&d=NDAwMDAwMDAwMTgwODIw

Publicitate

Despre banii virtuali şi noi

Sistemul actual, financiar şi politic, trebuie să-şi caute în curând sfârşitul. Deja de mai mult de două decenii băncile lucrează cu bani virtuali, bani inexistenţi, netipăriţi, negarantaţi în aur.

Nu e nevoie să faci doctoratul în economie ca să înţelegi că omul de rând e o victimă dublă: latentă şi activă. În prima instanţă noi suntem consumatorii, îndemnaţi zilnic să cumpărăm de toate şi cât mai multe. În plan secund, dar poate şi mai semnificativ, suntem loviţi de imposibilitatea acumulării de lichidităţi, din cauza inexistenţei lichidităţilor.

Băncile au dreptul să împrumute fiecare sumă existentă de până la zece ori valoarea intrată. Până acum două decenii, jocurile financiar-bancare se făceau preponderent la nivel mare, cu sume uriaşe şi minciuni spuse celor dispuşi să rişte averi. De la sfîrşitul mileniului, au început joaca cu pătura medie a societăţilor. Credite uşor de obţinut, cu predilecţie din cele ipotecare. Rezultatul e „criza” actuală.

Jocurile au fost făcute. Proprietăţi şi industrii au trecut în proprietatea băncilor sau a celor dispuşi să cumpere pe nimic. Nu vă lăsaţi amăgiţi de pleonasme de genul: bănci falimentare. Poate bănci care nu mai au lichidităţi sau care vor fi cumpărate de cele mari. Valorile imobiliare ale băncilor sunt impresionante.

Şi acum ce urmează? După actualul sistem, aproape că e imposibil să se revină la o stare de echilibru financiar mondial. Probabil că vor să ne convingă în viitorul apropiat, prin inflaţia pregătită la nivel global, că sistemul nu e viabil şi că a plecat pe calea autodistrugerii. Şi ne vor propune şi impune, fără să ne consulte, o variantă în care să funcţionăm în paralel, adică moneda clasică şi moneda virtuală.

Nu e o tragedie, nu banul virtual ca şi concept. Tragedia începe când cei care controlează moneda sunt societăţi sau concerne private. E pericolul imposibil de calculat acum, de a ne trezi cu monopolul controlării banului de către o mână infimă de oameni. Rămâne să vedem dacă aşa vor decurge evenimentele sau avem pregătită şi altă variantă.