Noua Ordine cu metode vechi

Acum e momentul să aflăm care e „jocul” pe care îl joacă cu adevărat elita, care sunt interesele pe viitor… nu NWO (New World Order) care zicem noi că e scopul final, deşi adevărul despre forma Noii Ordini nu o ştim, aici vorbim de „jocul” planificat cu plecare de la acţiunea Ucraina şi tot ce urmează.

Publicitate

Vai de p…atria noastră!

Şi eu care credeam că le-am văzut/citit/auzit pe toate! Nu, nu mă refer la episodul Năstase, cu încercarea lui de a se zgâria mai serios pe gât pentru a nu intra la închisoare şi nici la faptul că între Ponta şi Băsescu scandalurile sunt mai ceva ca la uşa cortului, nici la faptul că, mai nou, toţi sunt acuzaţi de plagiat (că pun pariu ca de era Antonescu în locul lui Ponta tot aceeaşi poveste era, important e să aibă partidele să arunce ceva unul în celălalt, oricum e clar că oricine ar fi la putere, opoziţia va ataca, de parcă ar mai fi oameni pe acolo care au habar măcar să scrie, indiferent de partid), ci la ultra-mega ştire: EBA cere ca Limba Română să nu mai fie disciplină obligatorie la Bac şi asta direct în Parlamentul European! Recunosc, prima dată am citit doar titlul şi m-am amuzat copios, dar când am intrat pe link să citesc şi argumentele atotştiutoarei nu eram sigură dacă trebuie să mă şochez sau mă ţin de burtă, să nu cumva să mă răstorn de atâta râs. Sincer şi cu mâna pe inimă vă spun că argumentele ei m-au convins 100%, dând o dovadă clară de o logică extraordinară! Ia luaţi şi voi niscaiva porţie de argumente solide: „Dacă chiar vrei să-ţi împrospătezi cunoştinţele, pui mâna pe un abecedar şi studiezi câteva săptămâni ce te interesează din el” sau „De asemenea, toţi prietenii mei mi-au zis că imediat ce au terminat clasa a XII-a nu au mai făcut niciodată un acord între subiect şi predicat şi cu toate astea s-au descurcat foarte bine, pot comanda fără probleme o cafea la o terasă de pe Dorobanţi” sau “La ce foloseşte Limba Română? Doar ca să citeşti, atât, altceva ce poţi face cu ea?” Şi toate acestea venind de la preaminunata care se amuza de greşelile lui Ponta din scrisoarea trimisă la revista Nature. Dacă n-aş fi ştiut de mândruliţa asta ce-i poate capul, mai ziceam, dar după ce o auzi cum se iecsprimă în limba română, nu vreau să mă gândesc ce (nu) îi poate capul în limba engleză… aşa că, râde ciob de oală spartă! Că şi dacă tăticu’ e preşedintele României, iar tu europarlamentar, tot nu eşti mai brează! (nu că el ar fi!) În curând vom vedea că a declarat ca să nu mai fie şcoala obligatorie că de, la ce foloseşte şcoala? Să ai o diplomă acolo, altceva ce poţi face cu ea?

Despre ACTA şi ce putem face noi

Un deşert în care totul este monoton, singura variaţiune sunt dunele. Tot nisip. Cam asta este ce ne aşteapta pe viitor în comunitatea virtuala cu nume simbolic internet.

Calm. Nu acum. Nu copiii noştrii. Peste două, trei generaţii. Acum e doar perioada de tatonare, scuza fiind eradicarea pirateriei. Dar vor începe să „strângă şurubul” pas cu pas, lege cu lege. Până când ne vom trezi cu pumnul în gură.

Nu insist asupra controversatelor legi sau proiecte de legi. Se pot găsi pe internet (încă). Problema ce o voi dezbate aici e mai personală: cum reacţionăm noi, fiecare dintre utilizatorii internetului. Ne-am obişnuit să putem spune cu voce (prin scris) fără interdicţiile cenzurii de tip comunist, ideile noastre, nemulţumirile noastre sau susţinerile noastre legate de o acţiune ori un om.

Actualizare 04 februarie 2012: http://creativemonkeyz.com/roboti/robotzi-s02-ep-special-acta/

Vom sta şi vom aştepta ca legile sa ne încorseteze drepturile astea sau vom acţiona, în limita permisă? De exemplu, câţi sunt dispuşi să-şi sacrifice 5-10 minute pentru scrierea unui mail europarlamentarilor din ţara ai cărei cetăţeni sunt? Şi poate încă 5 minute pentru lecturarea articolelor care fac legea (ACTA) ca neconformă cu libertăţile constituţionale şi cele garantate de Carta Drepturilor Omului?

E un pas mic, o formula minimă de aplicat. Nu e singura cale. Rămân ONG-urile, rămân partidele politice, rămâne să se autosesizeze Curtea Constituţională… dar pentru firele de nisip ce suntem, o acţiune simpla este aceasta de a bombarda cu nemulţumirile noastre pe cei care ne reprezintă în Parlamentul European. Ne reprezintă pe banii noştri şi pe voturile noastre, deci trebuie să ne asculte doleanţele. Sau ar trebui.

În ignoranţa mea sigur am sărit peste alte metode de protest. Dacă mai cunoaşteţi şi altele (petiţiile le-am ignorat pentru că nu le bagă nimeni în seamă, ceea ce totuşi nu vă împiedica să le semnaţi), dacă vă vine o idee, completaţi-mă prin comentarii. Apoi distribuiţi pentru cât mai multă lume soluţiile. Poate reuşim măcar primul val de cenzură să îl stăvilim. Sper.

Ataşez mai jos adresele de mail ale europarlamentarilor români:

oana.antonescu@europarl.europa.eu
elena.basescu@europarl.europa.eu
george.becali@europarl.europa.eu
sebastianvalentin.bodu@europarl.europa.eu
victor.bostinaru@europarl.europa.eu
cristiansilviu.busoi@europarl.europa.eu
corina.cretu@europarl.europa.eu
georgesabin.cutas@europarl.europa.eu
vasilicaviorica.dancila@europarl.europa.eu
ioan.enciu@europarl.europa.eu
catalin-sorin.ivan@europarl.europa.eu
petru.luhan@europarl.europa.eu
monica.macovei@europarl.europa.eu
ramonanicole.manescu@europarl.europa.eu
marian-jean.marinescu@europarl.europa.eu
iosif.matula@europarl.europa.eu
norica.nicolai@europarl.europa.eu
rares-lucian.niculescu@europarl.europa.eu
ioanmircea.pascu@europarl.europa.eu
rovana.plumb@europarl.europa.eu
cristiandan.preda@europarl.europa.eu
dacianaoctavia.sarbu@europarl.europa.eu
adrian.severin@europarl.europa.eu
csaba.sogor@europarl.europa.eu
theodordumitru.stolojan@europarl.europa.eu
claudiuciprian.tanasescu@europarl.europa.eu
silviaadriana.ticau@europarl.europa.eu
laszlo.tokes@europarl.europa.eu
traian.ungureanu@europarl.europa.eu
tudorcorneliu.vadim@europarl.europa.eu
adinaioana.valean@europarl.europa.eu
renate.weber@europarl.europa.eu
iuliu.winkler@europarl.europa.eu

Despre criză într-o criză

Auzim de ceva vreme vorbind pe oricine şi oricând că este criză. Întrebarea mea este simplă: care criză? Am văzut că de la criza economică sau recesiune, s-au găsit şi s-au grăbit mulţi „ei’’ să susţină că nemerniciile făcute cu sârg de politicieni şi cei care-i susţin cu bani murdari, ar fi toate cauzate de preamasmediatizata criză.

Acum nu vreau să fiu guvernul Boc şi să susţin că nu există criza. Este, se simte, se pipăie şi se aude când urlă tractoarele  din burţile noastre flămânde. Vreau să spun doar atât: minunata sau minunea asta de criză a albit comportamente dubioase mai ceva ca o spălare de bani cu clor.

În care situaţie normală, un popor neatins de orbirea buzunarelor goale, ar fi acceptat un guvern ca acesta fără să iasă în stradă cu parul în mână? Pentru mult mai puţin conducătorul în final nu prea mult iubit, a fost împuşcat. Dar le-a fost frică epigonilor săi vrednici de roluri secundare şi au abrogat legea capitală. Sau mai este cineva care crede în coincidenţe şi Moş Crăciun cu ouăle de Paşte în sac?

Mai stau aşa nopţile şi cuget la alte popoare, care au şi ele criză (şi crize de nervi)… acceptă compromisuri cu greu, politicienii actuali se pregătesc să părăsească fotoliile ştiind că nu vor mai fi aleşi, datorită gestionărilor forţate spre faliment. Măcar au simţul poporului dezamăgit de ei, de compromisurile negre pe care le fac. La noi, se fac planuri pentru următoare mandate, ştiu cu siguranţă că vor fi realeşi. Poporul va asculta ca de fiecare dată cele sfătuite de televiziunile avide de bani, iar la noi banul va realege şi alege pe aceeaşi…

Oare mă înşel? Există undeva un suflu de decenţă, există o şansă ca politica să devină o ocupaţie onorabilă şi accesibilă dincolo de cercul tot mai strâns al elitelor artificiale de după ’89? Cine va fi capabil să vadă dincolo de dezastrele din Japonia, de cele 8 ore de muncă care sunt 10 sau 12 plătite mai prost ca acum 5 ani? Cine va trece dincolo de blazarea standardizată şi va avea curajul să privească politica în paralel cu economia şi direct proporţională cu nivelul său de trai?

Avem nevoie de mişcare, o mişcare minimă, egoistă, să mişte fiecare pentru sine, dar luat ca întreg va fi un vuiet general. În România a murit până şi egoismul. Păcat de ţară, că ea săraca nu poate pleca să scape de popor.

 

Când prostia explodează în cuvinte

Avem un preşedinte cel puţin interesant, asta ca să nu mă pretez la folosirea altor adjective. În textul interviului din R.L. din data de 30 noiembrie, insultă nu un amărât de politician român, ci ditamai Rusia, iar noi, bieţi muritori de rând, stăm şi suferim apoi plătind cel mai scump gaz din Europa. De ce? Pentru că „vajnicul nostru conducător” susţine ostilitatea cu Moscova. Că: ,,aşa vrea muşchii lu’ domnu’preşedinte”.

Să continuăm înşiruirea de minuni prezidenţiale: zice-se că spionii au invadat România, dar bravii noştrii contraspioni, şcoliţi la cea mai înaltă şcoală a pilelor şi a relaţiilor, i-au  trimis acasă pe nemernicii hoţi de secrete româneşti. Deoarece secretele industriale au fost vândute-furate odată cu „privatizarea-falimentarea”, deducem că spionii caută reţeta brânzei made in Becali, deoarece bieţii dezinformaţi cred că brânza e sursa averii becaliene.

Am mai aflat din interviul cu profetul-nechemat-din-Carpaţi alias TB un lucru uimitor: securitatea există! Dar asta nu e nimic, continuă cu surprinzătoarea informaţie conform căreia nu lucreză pentru nimeni, ci doar aşa că are chef. E vorba de bunicuţii ieşiţi la pensie care, de plictiseală, mai trag câte o acţiune ca în tinereţile lor. Dacă declaraţia ar avea ceva coerenţă, poate că măcar am reuşi să scoate un pamflet din ea. Dar aşa e doar speranţa că am ghicit direcţia declaraţiilor prezidenţiale, însă departe de mine ideea că le-am înţeles.

Pentru muritorii care doresc să dezlege enigmele existenţiale ale preşedintelui mult-hulit, ofer link cu elucubraţiile-interviu. Condoleanţe români!

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/rusia-are-o-ostilitate-fata-de-romania-207830.html

Dansul maimuţei

Cine a zis că America e ţara tuturor posibilităţilor ori nu ştie că America nu e ţară, ori nu a fost în România.

De vreo 2 zile ne cântă în cap ştirile, se organizează talk show-uri pe tema săptămânii/lunii/anului (depinde de gradul de dramatizare al fiecăruia): Băsescu a renunţat la serviciile poliţiei şi jandarmeriei!

Se pare că nu contează faptul că scrie în lege că e necesar ca poliţia să escorteze coloana prezidenţială, lucru care probabil nu-l ştie dragul nostru preşedinte sau nu are chef să-l ia în calcul.

Cert este că, precum ne-a obişnuit în ultimii ani, micuţul Boc merge pe principiul: cei mici îi copiază pe cei mari sau, în alte cuvinte, precum a afirmat şi Radu Tudor, maimuţa îl copiază pe om. Aşa că azi ştirile şi talk show-urile au trecut de la Băsescu la Boc şi la televizor tot ce poţi să vezi e un ecran pe care scrie colorat, mişcător şi pe un fundal dramatic: Boc a renunţat şi el la serviciile poliţiei şi jandarmeriei!

În urma celor întâmplate, Gebelezis propune, ca refren al viitorului imn al României, versurile de mai jos:

Unde-i unul e putere,

Unde-s doi puterea vine

Să-ţi explice ce e bine,

Măi, tu, Boc, să-ţi fie bine

Fă şi tu ca mine!

“Practice makes perfect… perfectly nuts!”

Hoinăream pe bloguri şi am dat de o leapşă pe care TREBUIE neapărat să o iau şi să o dau mai departe tuturor care sunt cel puţin anti-Băselu. Leapşa constă în punerea unei simple întrebări: când intră Anastase la pârnaie?

Tare aş vrea să aflu curând răspunsul la această întrebare. Problema e că minunatul nostru preşedinte („fericiţi” cei ce l-au votat) nu s-a sinchisit să atingă această chestiune în discursul lui pompos (cu care nici nu m-am sinchisit să-mi pierd timpul, din moment ce nu avea nici în clin, nici în mânecă cu ceea ce era cu adevărat de discutat, şi anume fraudarea votului legii pensiilor).

Reiau întrebarea: când intră Anastase la pârnaie?

Nu ştiu vouă, dar mie îmi place cum sună. Eu una sunt sătulă să aştept ca mulţi să se sinucidă sau să comită crime din cauza unor imbecili care habar nu au cum să scoată ţara din rahat. Ok, înţeleg, suntem toţi de vină. Ni s-a repetat de atâtea ori încât cred că a prins ideea şi cel mai prost dintre noi. Get over it! Mentalitatea idioată din ţara asta se rezumă la a te lovi de probleme până dai în comă şi după să te mai loveşti puţin, nu la a găsi soluţii. Veţi sări unii: „da’ s-a făcut împrumut la FMI”, „s-au redus salarii, s-a scos aia şi aia” etc. Bun, perfect de acord. S-a făcut aia şi aia. Şi rezultatele unde-s? Că oi fi purtând eu ochelari, dar tot în jos văd ţara asta mergând. Dacă tot se iau măsuri să ieşim din criză, de ce nu se văd rezultate? De ce deficitele sunt tot mai mari şi mai e nevoie de încă un împrumut de la FMI (pe care îl vor plăti până şi strănepoţii noştri, fără măcar să ştie de ce)?

Dacă tot e să vedem vreun rezultat, ce ar fi dacă ar începe cu simplul răspuns la întrebarea de mai sus: când intră Anastase la pârnaie?

Greu cu număratul

Întotdeauna am fost o vizionară (mi s-a şi confirmat asta): de filme, de seriale, de documentare (dar mai rar, depinde de stare), de desene animate, de discuţii pe care nu aveam voie să le „vizionez”. Exemplele pot continua.

Însă faptul că votul pe legea pensiilor s-ar putea relua nu am putut să-l prevăd, în ciuda calităţilor cu care sunt înzestrată de mică. Mă întreb: cum s-a putut ajunge la aşa ceva? Dar înainte să-mi răspund îmi amintesc că trăim în România, că la şedinţele de guvern lumea se uită pe laptopul personal la meciuri sau votează şi pentru colegul de bancă, doar nu s-o sinchisi fiecare să vină să-şi îndeplinească datoria. Cei absenţi or fi avut cu siguranţă lucruri mai importante de făcut (cum ar fi să-i doară în partea dorsală de ceea ce se întâmplă cu ţara).

Aşa s-a ajuns că, în momentul în care s-a votat legea pensiilor, numărul de voturi era cu mult mai mare decât al oamenilor prezenţi în sală. Această chestiune nu am putut să o prevăd! Sau da?

Eu una îmi pun următoarea întrebare: câte legi s-au votat aşa? Şi mai mult: câţi litri de alcool trebuie să ai la bord ca să ajungi de la 80 la 170? Grav e când nu e nici măcar un strop, se votează într-un mod execrabil legile şi tu te aştepţi să meargă ceva în această ţară…

Voi ce părere aveţi?

Suntem proşti?

(Caricatură realizată de o prietenă a blogului)

Sunt oameni politici şi oameni care fac politică. Omul politic e deja trecut dincolo de standardul de om, el e un început de zeu, cu puteri care depăşesc normele umane. Trist în credinţele lor este nu iluzia zeiască, ci lipsa de responsabilitate din postura de zeu.

Am să mă refer la o declaraţie făcută de Remus Cernea la distanţă de un an de la intrarea sa în politică. La modul concret declară că cele făcute de el sunt privite cu dispreţ vădit faţă de cea mai elementară normă morală de către „cei mari”. Citez: ,,Mi se spune adesea, direct sau implicit, că sunteţi nişte proşti”… mai clar de atât nu se puteau referi la noi, cei care le dăm voturile. Deci noi, cei fraieriţi tot la patru ani, suntem proşti că i-am crezut… să ne fie de bine, dar dacă, doamne fereşte, vine unul cu ceva mai mult bun simţ, e catalogat fraier că ne bagă în seamă.

De ce asemenea atacuri la adresa cuiva ca Remus? Pe cine deranjează un om care face politica cu bun simţ şi răspundere faţă de viitor? Ecologia a devenit foarte importantă, e singura şansă ca urmaşii noştri să nu fie nevoiţi să emigreze pe Marte. Faptul că nu suntem toţi de acord cu toate ideile expuse în platforma program e un lucru pozitiv: înseamnă că avem propria personalitate şi propriile concepţii. Ce ne-am face fără astea? Am redeveni aceiaşi din anii ’80, când totul era gri şi uniform. Dreptul la libera exprimare de opinii şi gânduri, e singura teză valabilă, pentru scopul revoltei populare din ’89.

De ce ecologiştii nu au succes în România? De ce unii iresponsabili (îi ştiţi bine)  câştigă voturi minţind? Suntem aşa cum susţin ei: o masă manipulabilă? Hai să regândim modul în care trebuie să arate şi să se poarte un politician, hai să începem să-i judecăm după realizări şi fapte concrete, nu doar după vorbe şi cârnaţi.

Voi, cei care citiţi, ce ziceţi?

Frankenstein de România (film 2011)

Data apariţiei: ianuarie 2011

Regizor: E. Bo(bo)c

Scenariul:T. Băse(e)scu

Pentru acest film pregătirile s-au făcut cu o deosebită atenţie; actorii au fost selectaţi din cele mai diverse medii: spitale, azile de bătrâni, oameni de pe la casele lor de mizerie… S-au căutat şi prin morgile judeţene…

Şi acum detalii despre film: Acţiunea se petrece într-o ţară minunată numită Rommaniax. Acolo domneşte marele intelectual, cu chelie şi amintirea unei şuviţe, T.B. de Victoria. Zilele curg fericite peste micul regat, până când vrăjitoarea cea rea, Criza, blestemă regatul. Bieţii oameni bogaţi au devenit ţintele unei vieţi normale, riscau să rămână fără limuzine şi conturi cu multe cifre.

Atunci, cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei, a hotărât că a venit timpul legilor ferme, să simtă poporul că are pe cineva sus (dar nu sus în Rai). Astfel că le-a ordonat să se vindece de handicapuri, ca să nu mai fie nevoit să-i plătească. Dar blestemul crizei urmărea cu asiduitate clica conducătoare…Aşa au întâmpinat anul 2011…

Cine a fost cu sfatul, nu se ştie, cert este că cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei a dat o lege: toţi cei care au murit în ultimii doi ani să facă bine să învie, că nu mai vrea să plătească drepturile de urmaş văduvelor. Bieţii oameni, ascultători, s-au ridicat din cimitire şi au plecat spre case. Dar cum erau deja cu creierele puţin spre putrezire, unii dintre ei s-au rătăcit, iar de foame s-au apucat să mănânce câte un om de pe stradă…

Filmul se încheie cu exterminarea impozitelor din regat pe motiv de lipsă de populaţie.

SFÂRŞIT

Trailer (Horror – 2011):