Arhivă etichete | paranormalul pentru copii

Frankenstein de România (film 2011)

Data apariţiei: ianuarie 2011

Regizor: E. Bo(bo)c

Scenariul:T. Băse(e)scu

Pentru acest film pregătirile s-au făcut cu o deosebită atenţie; actorii au fost selectaţi din cele mai diverse medii: spitale, azile de bătrâni, oameni de pe la casele lor de mizerie… S-au căutat şi prin morgile judeţene…

Şi acum detalii despre film: Acţiunea se petrece într-o ţară minunată numită Rommaniax. Acolo domneşte marele intelectual, cu chelie şi amintirea unei şuviţe, T.B. de Victoria. Zilele curg fericite peste micul regat, până când vrăjitoarea cea rea, Criza, blestemă regatul. Bieţii oameni bogaţi au devenit ţintele unei vieţi normale, riscau să rămână fără limuzine şi conturi cu multe cifre.

Atunci, cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei, a hotărât că a venit timpul legilor ferme, să simtă poporul că are pe cineva sus (dar nu sus în Rai). Astfel că le-a ordonat să se vindece de handicapuri, ca să nu mai fie nevoit să-i plătească. Dar blestemul crizei urmărea cu asiduitate clica conducătoare…Aşa au întâmpinat anul 2011…

Cine a fost cu sfatul, nu se ştie, cert este că cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei a dat o lege: toţi cei care au murit în ultimii doi ani să facă bine să învie, că nu mai vrea să plătească drepturile de urmaş văduvelor. Bieţii oameni, ascultători, s-au ridicat din cimitire şi au plecat spre case. Dar cum erau deja cu creierele puţin spre putrezire, unii dintre ei s-au rătăcit, iar de foame s-au apucat să mănânce câte un om de pe stradă…

Filmul se încheie cu exterminarea impozitelor din regat pe motiv de lipsă de populaţie.

SFÂRŞIT

Trailer (Horror – 2011):

Ce (nu) mai face Căpitanul Planetă

Pe vremea când eu nu aveam altă treabă decât să enervez oamenii cu întrebări gen: „de ce nu am voie să dau scaunul cu cremă de mâini?” sau „de ce nu am voie să îmi bag piciorul în wc?”, cu alte cuvinte, pe vremea când aveam şi eu un amărât de an de viaţă (în 1990), alţi prunci mai precoce decât mine (precum Gebelezis) se bucurau de lansarea noului desen animat, intitulat cu numele lui de mare recunoaştere mondială „Captain Planet and the Planeteers”.

El (adică Gebelezis) a fost încântat, ca orice copilaş de pe atunci, de aventurile minunate şi ecologice ale căpitanului. Eu (adică Symphonie), după câţiva ani în care m-am deşteptat, şi întrebările erau „de ce trebuie să mă trezesc să mă duc la şcoală?”, am dat întâmplător peste acest desen animat, care pe mine nu m-a animat deloc, şi am schimbat canalul.

Concluzia de azi (când căpitanul nea’ Planetă mai are un an să devină major şi în America – adică 21 de ani pentru necunoscători): vai de noi şi de voi… nenea căpitanul o fi avut el zilele lui de glorie în copilăria unora, dar acum sigur e în comă. Dacă era activ sigur venea să urecheze pe câţiva care poluează… acuma fonic sau tv-istic (arătatul cheliei obsesiv e poluare)…

%d blogeri au apreciat: