Arhivă etichete | legi

Interzis!

          Oare materialismul, în combinaţie cu ateismul sau agnosticismul, neagă a priori existenţa unor energii, dincolo de puterea actuală de măsurare? Pun întrebarea, gândindu-mă la studiile despre telepatie, vederea la distanţă, bioenergie şi cine mai ştie, studii făcute în instituţii pe vremea comunismului. Vremea materialismului-dialectic, nu a religiei şi a superstiţiilor.

            Dacă rezultatele nu sunt o manevră de intoxicare a vestului, aflat în război rece, atunci vin cu o nouă dilemă: cu ce ne afectează pe noi? E clar, nu vorbim de mistici care-l găsesc pe dumnezeu într-un măr tăiat în două. Vorbim de fonduri alocate de state, de miliarde de dolari.

            Oare atacul suferit de produsele alternative, multe din ele păcăleli ordinare, dar altele cu conţinut de plante, atestate ştiinţific, e doar un efect al scăderii vânzărilor companiilor farmaceutice? Eu sunt sceptic când vine guvernul şi interzice ceva cu motivaţia că-i pasă de sănătatea mea. Să-mi facă spitale şi să plătească medicii decent, nu să interzică.

            Au început să interzică de toate. E ca o numărătoare inversă. La începutul secolului XX aveam una, două, trei, X libertăţi, câştigate încet an de an. Cu lupte sindicale, oameni politici interesaţi de plebe, cu războaie stradale, în unele cazuri războaie de guerilă… Acum vedem drepturile şi libertăţile distruse una câte una, de la X numărăm trei, doi, unu. O să ajungem la zero. Iar atunci va fi prea târziu.

            Noi cei care ne mai amintim cum e sentimenul libertăţii, vom plecam sau ne vor extermina. Nu cumva să alfe cei crescuţi după gratii că există şi altă formulă existenţială, nu doar cea oficială.

            Şi totuşi informaţia acumulată pe parcursul întregii vieţi se transformă? Dacă e o transformare în energie şi pluteşte peste tot?

Sclavie. Masonerie. Bani

              Mişcările sociale şi politice actuale conturează un viitor ambiguu, un viitor sub semnul întrebării. Nu a trecut un secol de când drepturile şi libertăţile au fost câştigate prin luptă, o luptă dusă de pe vremea Renaşterii până când, după ultimul război mondial, s-au implementat ca o concluzie naturală. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului se presupune că ne apără de excese, dictaturi sau alte forme de sclavie (subjugare).

A fost condamnat regimul comunist, privit ca un obstacol faţă de libertăţile şi drepturile ratificate de O.N.U. Regimul capitalist a fost la rândul său condamnat de către comunişti, ca fiind un regim în care omul este exploatat de către om. Dacă ambele declaraţii au un adevăr în ele? Comunismul îl cunoaştem; nu trebuie insistat… obturarea dreptului la libera exprimare, dreptul la libera circulaţie, dar nu a murit nimeni de foame, cel puţin după plecarea ruşilor din ţară. Capitalismul îl trăim. Avem dreptul să ne exprimăm, dar nu ne ascultă nimeni; putem emigra şi sutem priviţi cu dispreţ. Şi avem dreptul să murim de foame sau să acceptăm slujbe prost plătite. Sau să nu le găsim.

            Ce variantă trebuie aleasă? Dacă nici una din variante nu întruneşte un minim de 60-70% din Drepturile Omului, ce ne rămâne? Mai mult de atât: actualele confluenţe ne îndreptăţesc să presupunem că până şi minimul actual, puţinele drepturi dobândite prin smulgere şi nu prin dăruire, vor fi puse la grea încercare.

            O grămadă de articole, mai obscure sau mai mediatizate, acuză masoneria şi ramurile adiacente acesteia de conspiraţie pentru preluarea puterii mondiale. Există însă mari lacune în această teorie a conspiraţiei. Masoneria e cea mai importantă instituţie care s-a luptat să impună umanismul şi valorile Omului, peste tot pe unde a avut influenţă. A menţinut egalitatea raselor şi dreptul la propria religie. Cel mai probabil, tot masonii sunt arhitecţii Declaraţiei Drepturilor Omului. Şi atunci de ce să treacă acum în tabăra sclavagiştilor?

            Aşadar, arhitecţii actualei destabilizări mondiale trebuiesc căutaţi în alte structuri, cel mai probabil fac parte dintre acţionarii (patronii?) megatrusturilor, miliardarii nedeclaraţi şi poate structuri ale serviciilor secrete. Marele haos actual, atacurile informatice şi paiaţele devenite premieri şi preşedinţi, au necesitat ani de pregătire, ani de îndobitocire a populaţiilor din ţările vizate. Ori aşa ceva grandios necesită resurse umane şi financiare colosale. Şi cel mai important: un scop (SCOP).

            Toate aceste salarii reduse (peste tot în Europa), toate aceste noi legi de pe piaţa muncii şi nu în ultimă instanţă, toate aceste demonstraţii unde s-a folosit forţa brută de către forţele de ordine… toate acestea şi multe altele care încă nu se văd sau nu s-au mediatizat, ne indică o direcţie de mers, un SCOP.

 Îngrădirea noastră, a maselor, prin pauperizare, va duce într-un mod direct la acceptarea condiţiei de supus a omului de rând. Sau mai simplu: sclav. Fără o rezervă de bani, chiria în aşteptare, frigiderul gol şi copiii care au nevoie de rechizite este imposibil să negociezi actualul salariu. Şi nici dacă viitorul salariu va fi micşorat tot nu vei pleca, tot nu vei ieşi în stradă. Iar copiii tăi vor privi şi vor învăţa că supunerea e bună.

            Şi până la viitoarea eră sclavagistă nu va mai rămâne nimic.

            Întrebarea cea mare este ce vei face acum. Nu mâine, nu peste un an. Acum. Şi ce stă în puterea maselor, numerele astea din matricile cu care jonglează calcule socio-politico-economico-distructive (pentru noi)? Deci dragă CNP-ule, măcar nu renunţa să gândeşti. Altfel suntem deja pierduţi.

Iubiţi-vă legal

Am stat în cumpănă multă vreme înainte de a mă hotărî să scriu despre acest subiect. Trecând peste zâmbetele iscate de absurdităţile unor legi (citiţi aici şi vă minunaţi şi voi de ingeniozitatea omului), apare îndoiala legată de existenţa libertăţii şi dreptul la proprietate. Dacă o lege poate să permită verificarea mea în dormitor (Minnesota:- Este ilegal să dormi în pielea goală) sau verificarea activităţilor cu partenera/partenerul, nu înţeleg libertatea. Şi vorbim de America – statul declarat ca model al democraţiei mondiale.

Faptul că au fost date asemenea legi cândva în trecut poate fi înţeles, mai greu de priceput e de ce sunt tolerate încă? Fanaticii religioşi au apus sau sunt pe cale de a pierde, iar ceilalţi sunt convins că au încălcat legile.

Oare trebuie să presupunem că sunt portiţe de intruziune în libertatea noastră aşa cum au făcut cu legile de control antitero? Adică, dacă un vecin schizofrenic sună la urgenţe şi spune că a visat bombe în curtea mea, ăia vin, mă duc undeva la interogat, fără drepturi, fără avocat şi poate că mă şi torturează puţin. Aşa poate fi şi cu o vecină frustrată care face reclamaţie că nu ştiu ce poziţie sexuală încalcă legea (de unde să vadă baborniţa?).

Sunt curios dacă oamenii legii au cerut şi au primit vreodată mandat pentru verificarea legităţii poziţiilor de a face sex. Şi cum au intrat? Au spart uşa?… Sau aici e partea paranormală din acest articol: teleportarea. Vă imaginaţi făcând dragoste cu soţia şi brusc apare unul mic, chel şi care nu e Boc, strigând: te-am prins, stai cu 20 de grade mai aplecat peste soţie decât prevede legea!

Frankenstein de România (film 2011)

Data apariţiei: ianuarie 2011

Regizor: E. Bo(bo)c

Scenariul:T. Băse(e)scu

Pentru acest film pregătirile s-au făcut cu o deosebită atenţie; actorii au fost selectaţi din cele mai diverse medii: spitale, azile de bătrâni, oameni de pe la casele lor de mizerie… S-au căutat şi prin morgile judeţene…

Şi acum detalii despre film: Acţiunea se petrece într-o ţară minunată numită Rommaniax. Acolo domneşte marele intelectual, cu chelie şi amintirea unei şuviţe, T.B. de Victoria. Zilele curg fericite peste micul regat, până când vrăjitoarea cea rea, Criza, blestemă regatul. Bieţii oameni bogaţi au devenit ţintele unei vieţi normale, riscau să rămână fără limuzine şi conturi cu multe cifre.

Atunci, cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei, a hotărât că a venit timpul legilor ferme, să simtă poporul că are pe cineva sus (dar nu sus în Rai). Astfel că le-a ordonat să se vindece de handicapuri, ca să nu mai fie nevoit să-i plătească. Dar blestemul crizei urmărea cu asiduitate clica conducătoare…Aşa au întâmpinat anul 2011…

Cine a fost cu sfatul, nu se ştie, cert este că cel-mai-iubit-micuţ-dintre-ei a dat o lege: toţi cei care au murit în ultimii doi ani să facă bine să învie, că nu mai vrea să plătească drepturile de urmaş văduvelor. Bieţii oameni, ascultători, s-au ridicat din cimitire şi au plecat spre case. Dar cum erau deja cu creierele puţin spre putrezire, unii dintre ei s-au rătăcit, iar de foame s-au apucat să mănânce câte un om de pe stradă…

Filmul se încheie cu exterminarea impozitelor din regat pe motiv de lipsă de populaţie.

SFÂRŞIT

Trailer (Horror – 2011):

%d blogeri au apreciat: