Arhivă etichete | gebelezis

Navigând printre idei

Tărâmul de dincolo sau lumea vibraţiilor înalte, depinde de viziunea sau cultura celui care expune minunăţiile şi legile de dincolo. Grecii aveau destul de bine structurată lumea de dincolo, structurile ierarhice de necontestat, deşi ne-au cam lăsat în ceaţă legat de legitimitatea conducerii Olimpului de către Zeus.

Noile curente ideologice şi religioase (mă refer la secolul 20), dezvoltă lumea de dincolo, creştină, cu încondeieri şi broderii din marile religii ale lumii plus ceva ştiinţă şi pseudoştiinţă. Privite din perspectiva creştină sunt un concurent sau un înlocuitor de temut, privite la rece ne dăm seama că nu au nici o şansă reală în concurenţa pentru locurile fruntaşe, lipsa unui Imperiu Roman care să o impună ca religie unică de stat  e evidentă.

Oricum ar fi, putem observa, că secolul 20 a fost foarte atent să nu lase fără crez, nici o categorie socială si nici o ideologie potenţială de mişcări de şi în mase. Fără a trece pragul spre paranoia sau teoria conspiraţiei putem încerca să vedem, că dincolo de micile interese meschine alăturate parveniţilor instant (nelipsiţi niciune în lume), există o mişcare generală, coordonată artistic, când este vorba de religie la modul general. Unii ar susţine că biserica creştină, fără a mai ţine cont de divergenţele confesionale, este dirijorul din umbră, tocmai pentru a putea administra şi pe acei necredincioşi. Nu cred că treburile sunt atât de simple. Nu ştiu cine sunt sau este dirijorul, nu ştiu nici măcar dacă el sau ei chiar există. Ştiu că dacă aşa ceva este adevărat întotdeauna trebuie căutat ca şi într-o crimă, întâi acel grup sau persoană care profită de pe urma actului.

Martie

Înainte de toate, acest post este comun cu Symphonie pour un monde etrange.

Luna martie este tradiţional considerată ca vestitor al primăverii. Şi totuşi, anul acesta, am senzaţia că oamenii privesc cu indiferenţă simbolistica aceasta a trecerii, a învierii, a renaşterii phoenixiene.

Priviţi prin microscopul ochilor atenţi, par preocupaţi, apăraţi, cu umerii aplecaţi şi cu riduri de încruntare pe frunte. Fiecare tinde să-şi trăiască drama individual, exhibând doar starea de „eu sunt unicul care suferă, voi doar mimaţi”.

Prin fenomenul de empatie şi mimetism, vom ajunge să purtăm poveri şi drame ale altora. E adevărat că nu e uman să ignorăm dramele altora, dar e inuman să ai pretenţia de a-ţi purta eu drama (povara) ta. Libertatea câştigată de fiecare dintre noi, ne dă dreptul de a hotărî individual ce vrem să simţim şi când.

Declar deschis anotimpul „primăvara” şi libertatea de a ne bucura de viaţă, iubire şi zâmbete calde. Aruncaţi pietrele de moară de pe umeri şi alergaţi liberi în lume. Zâmbiţi.

Păgânism, ateism şi inutilitatea religiei

Nu sunt sigur dacă e corect titlul, cel puţin legat de inutilitatea religiei… E utilă pentru cei care profită de pe urma ei
Să vedem despre păgânism:
PĂGÂNÍSM n. 1) (în literatura istorică) Religie primitivă caracteristică păgânilor. 2) (în concepția credincioșilor creștini) Totalitate a credințelor religioase de până la creștinism, precum și a celor necreștine. 3) Perioadă de timp de până la apariția creștinismului. 4) Caracter păgân.

Să înţelegem că e o credinţă primitivă (nu contează dacă e legată de zei sau de natură sau de orice altceva doar creştin să nu fie)… dar eu ca om trăitor în secolul 21 ce pot zice de o credinţă ce-şi revendică rădăcinile în urma cu 4000 de ani?… Pot să-i atribui statutul de primitivă, arhaică şi expirată? De asemeni tot ce nu-i creştin e păgân: budism, islamism, hinduism… Stau uneori să mă minunez cum de nu se numesc între ele cultele creştine păgâne…
Unde e libertatea de gândire? Unde e libertatea de exprimare? Istoria e plină de erori ale presiunii maselor la provocarea preoţilor… Acolo se îndreaptă din nou lumea?… Nu suntem sătui de manipularea televiziunilor şi a ziarelor în toate aspectele politice şi economice, mai avem nevoie să ne spună un presupus vorbitor cu zeitatea supremă cu cine să votăm, câţi copii să facem şi când să ne spălăm ,,părţile ruşinoase”?

ATEÍSM n. Concepție care respinge religia și existența oricărei divinități. /<fr. athéisme
Acuma cu respingerea oricărei divinităţi…. orice om are în profunzimea sa un loc de îndoială…. Dar dacă există… şi până şi marii comunişti aveau zei: tătucul-zeu Stalin de exemplu se erija în zeu… ce apreciez la atei e însă alt factor…. au bunăvoinţa să încerce, cel puţin, să se debaraseze de tarele religioase care plafonează gândirea, că trec dincolo de limite impuse (crede şi nu cerceta)… la fel ca şi la religioşi, fanatismul (extremele) dăunează… O negare nu aduce niciodată o creaţie… Negarea e distrugere şi dacă nu construieşti nimic rămâne spaţiu gol şi ne îndreptăm spre vid…

RELÍGIE, religii, s.f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ.  Religion

Aşa… şi întrebarea mea e: cu ce ne ajută?… Azi ştim de ce fulgeră şi cum se produce şi cum să ne apărăm/ferim… Ştim că schizofrenia produce halucinaţii… Altfel spitalele de nebuni ar fi declarate oracole… auzi tu …instituţii… păi care e legătura între un popă şi un ministru?… Retorică întrebare: BANII şi puterea de a manevra turmele de miei (sună mai blând şi mai dezmierdător decât oi)…

Telepatie

Suntem confruntaţi zinic cu tot felul de informaţii legate de fenomenologia paranormală, studii ,,ştiinţifice” mai asemănătoare unor farse decât unui studiu serios. E adevărat că nu avem o ştiinţă care să se ocupe exclusiv cu paranormalul, dar avem studiile făcute de ruşi şi americani din perioada războiului rece.

Toate astea demonstrează că se poate studia ceva din fenomenologia paranormală la modul serios, fără bătaie de joc, fără ironie inutilă. Am hotărât să scriu acest articol din convingerea personală. Convingerea că telepatia nu e doar o idee abstractă, vehiculată de unii ca fenomen cert, iar alţii ca o minciună.

(Imagine realizată de o prietenă a blogului)

Sunt articole scrise foarte amănunţit şi cu obiectivitate, ca de exemplu acesta, dar eu prefer să scriu din viziunea mea, să exprim subiectiv fenomenul telepatiei. Se petrece dintotdeauna între mine şi sora mea. E simplu. Mă trezesc cu ideea că are nevoie de ceva sau ne completăm reciproc frazele. La nivel arhaic, adică legat de sentimente şi senzaţii, e o comunicare care nu a dispărut niciodată şi care nu ştiu să aibă început. Faţă de alte persoane am manifestat compatibilităţi mai mari sau mai mici.

Acum să nu se înţeleagă că sunt un mare telepat, sunt la nivelul normal. Oricare om normal are abilitatea de a interacţiona cu restul, aşa cum interacţionează şi animalele la nivel de senzaţii/sentimente. Un câine simte dacă stăpânul e trist sau vesel, ştie dacă a murit sau dacă vine acasă de la distanţe care exclud simţurile fizice obişnuite. Aşa simte o mamă, dacă are probleme copilul sau e fericit. E un nivel telepatic cu care suntem dotaţi toţi. De ce nu toţi susţin că au abilităţi telepatice, dacă e atât de comun fenomenul? Din mai multe motive: suntem îndoctrinaţi de mici că nu există nimic care trece pragurile fizice (sau în cazul religioşilor sunt categorisite demonice şi nu se vorbeşte de ele decât pentru exemplificări negative); societatea ne îndeamnă să fim superficiali, să ignorăm sondarea noastră interioară, iar din acest motiv nu ne cunoaştem suficient ca să sesizăm diferenţele subtile dintre gânduri.

Sunt oameni care trec mai departe şi ajung să producă efecte la modul direct (detectivii psihici), sunt utilizaţi atunci când metodele zis ortodoxe eşuează. Sunt persoane solicitate de agenţii ca F.B.I.; şi să nu uităm de zvonurile de care s-au înconjurat C.I.A. şi K.G.B. legate de departamentele specializate în paranormal şi cu paranormali.

Nu vreau să conving pe nimeni de existenţa telepatiei, dintr-un motiv simplu: oricare dintre noi care are curajul să privească cinstit în viaţa sa, va detecta cel puţin un moment în care regăseşte un fenomen telepatic. Există şi frica aceea de a ne afişa faţă de oricine ne poate percepe gândurile, dar asta din cauză că nu ştim cum funcţioneză fenomenul. Dar despre aceasta, şi despre altele legate de telepatie, într-un post viitor, dacă va fi cazul.

Suntem proşti?

(Caricatură realizată de o prietenă a blogului)

Sunt oameni politici şi oameni care fac politică. Omul politic e deja trecut dincolo de standardul de om, el e un început de zeu, cu puteri care depăşesc normele umane. Trist în credinţele lor este nu iluzia zeiască, ci lipsa de responsabilitate din postura de zeu.

Am să mă refer la o declaraţie făcută de Remus Cernea la distanţă de un an de la intrarea sa în politică. La modul concret declară că cele făcute de el sunt privite cu dispreţ vădit faţă de cea mai elementară normă morală de către „cei mari”. Citez: ,,Mi se spune adesea, direct sau implicit, că sunteţi nişte proşti”… mai clar de atât nu se puteau referi la noi, cei care le dăm voturile. Deci noi, cei fraieriţi tot la patru ani, suntem proşti că i-am crezut… să ne fie de bine, dar dacă, doamne fereşte, vine unul cu ceva mai mult bun simţ, e catalogat fraier că ne bagă în seamă.

De ce asemenea atacuri la adresa cuiva ca Remus? Pe cine deranjează un om care face politica cu bun simţ şi răspundere faţă de viitor? Ecologia a devenit foarte importantă, e singura şansă ca urmaşii noştri să nu fie nevoiţi să emigreze pe Marte. Faptul că nu suntem toţi de acord cu toate ideile expuse în platforma program e un lucru pozitiv: înseamnă că avem propria personalitate şi propriile concepţii. Ce ne-am face fără astea? Am redeveni aceiaşi din anii ’80, când totul era gri şi uniform. Dreptul la libera exprimare de opinii şi gânduri, e singura teză valabilă, pentru scopul revoltei populare din ’89.

De ce ecologiştii nu au succes în România? De ce unii iresponsabili (îi ştiţi bine)  câştigă voturi minţind? Suntem aşa cum susţin ei: o masă manipulabilă? Hai să regândim modul în care trebuie să arate şi să se poarte un politician, hai să începem să-i judecăm după realizări şi fapte concrete, nu doar după vorbe şi cârnaţi.

Voi, cei care citiţi, ce ziceţi?

Bondarii XXX

Dezastrul, care germinează într-un stup, e dat şi de încălcarea regulilor care guvernează… Ia să ne gândim ce poate produce o homosexualizare a bondarilor… păi unde e regina cu ouăle care să ducă stupul spre culmile natalităţii?

Un Poc şi un Chelu nu pot aduce spre culmi decât propriile lor simţuri: simţul unu, simţul doi… dar în cazul bondarilor homosexuali oare ce simt?

Să răspundă cine ştie, adică cine a făcut POZA.

Ce (nu) mai face Căpitanul Planetă

Pe vremea când eu nu aveam altă treabă decât să enervez oamenii cu întrebări gen: „de ce nu am voie să dau scaunul cu cremă de mâini?” sau „de ce nu am voie să îmi bag piciorul în wc?”, cu alte cuvinte, pe vremea când aveam şi eu un amărât de an de viaţă (în 1990), alţi prunci mai precoce decât mine (precum Gebelezis) se bucurau de lansarea noului desen animat, intitulat cu numele lui de mare recunoaştere mondială „Captain Planet and the Planeteers”.

El (adică Gebelezis) a fost încântat, ca orice copilaş de pe atunci, de aventurile minunate şi ecologice ale căpitanului. Eu (adică Symphonie), după câţiva ani în care m-am deşteptat, şi întrebările erau „de ce trebuie să mă trezesc să mă duc la şcoală?”, am dat întâmplător peste acest desen animat, care pe mine nu m-a animat deloc, şi am schimbat canalul.

Concluzia de azi (când căpitanul nea’ Planetă mai are un an să devină major şi în America – adică 21 de ani pentru necunoscători): vai de noi şi de voi… nenea căpitanul o fi avut el zilele lui de glorie în copilăria unora, dar acum sigur e în comă. Dacă era activ sigur venea să urecheze pe câţiva care poluează… acuma fonic sau tv-istic (arătatul cheliei obsesiv e poluare)…

Cu şi despre

    Cu şi despre

Iată că fenomenele paranormale sunt tot mai dese şi se petrec în Europa, nu în triburile africane… Dar ştiinţa contraatacă!!! (nu atât de uluitor ca imperiul)…

Francezii, oameni cu ştiinţa la uşile lor, au hotărât pentru guvernul (guvidăresc) român că ţiganii trebuie biometrizaţi, pentru ca fenomenul de dedublare să înceteze, cel puţin în ţara lor numita Francia… Sfatul-ordin vine în urma constatărilor făcute de francezi, precum că acelaşi individ (numitul ţigan) a cerut de două ori ajutorul de părăsire a ţărişoarei cu cocoşi…

Mai paranormal va fi dacă guvernul român va găsi o cale de a-i convinge pe sus-numiţii emigranţi (emigraţi) să-şi arate maxilarele şi restul de părţi pentru biometrizat…

Oricum, cel mai ciudat fenomen legat de toată această poveste, se regăseşte în dorinţa guvernului francez de a trimite ţiganii acasă unde „aceşti oameni sunt abandonaţi în natură şi revin în satele lor de origine în condiţii mizere”; păi dacă e aşa de rău acasă şi acolo în Francia le e bine, de ce să-i forţeze pe bieţii oameni să plece? Adică, dacă revin în ţara lor de origine (sau de origini?), se transformă în prinţi şi prinţese şi vor trăi fericiţi până emigrează din nou?

Vieţi paranormale.

Fenomen sâf

… un român spiona la Moscova… cert este că ruşii s-au lăudat că au prins spionul român. Pe aceasta cale, românii le multumesc ruşilor ca au prins spionul deoarece nu mai aveau bani sa îl plateasca si postul trebuia restructurat. Zău, ar trebui să fim mulţumiţi – la cum stă treaba cu salariile puteau, naibii, să-l prindă furând mâncare din magazine. Lăsând gluma la o parte, din cauza tăierilor de buget, românul nu încerca să fure sau să cumpere secrete militare, el doar cerşea secrete.

La începutul anilor ´90, găseam articole despre cât de densă e „paranormalitatea” între români. Popii exorcizau în serie, vrăjitoarele orbeau de atâta uitat în globuri, extratereştri răpeau de la pudelul tanti Miţei până la preşedintele României (whishful thinking). Iată că la începutul anilor 2000, fenomenele paranormale se manifestă în alt mod: conforme crizei (morale şi materiale).

Nu vreau să repet ce au zis Cârcotaşii, vreau doar să întăresc: e un adevărat fenomen paranormal faptul că mai avem spioni. Mă îndoiam, şi ca mine probabil o ţară întreagă. Geniul de la Cotroceni, prins în treburile obositoare ale conducerii unei ţări (dimineţile îl prind întotdeauna obosit după nopţile la Golden Şliţ), a visat într-o dimineaţă, că dată fiind predispoziţia spre paranormal a supuşilor săi români, a ordonat existenţa spionajului. După ce acum 6 ani dăduse ordin de dispariţie a spionajului român.

Într-o ţară în care preşedintele ordonă producerea de fenomene paranormale, ele trebuie să se întâmple. „Să fie lumină!”, a zis Dumnezeu, iar preşedintele: „Să fie spioni!”

Paranormalul cu trei XXX

            Pornim la drum (mod poetic-absurd de a spune că mi-a venit o idee) cu o nouă rubrică.

            Câţiva neuroni sprinteni şi fără alte obligaţii au analizat fenomenul numit lesbianism sau experimentele lesbi între femei heterosexuale. Oare ce le aduce pe doamnele acestea convinse că fără un bărbat nu se poate, dar doresc să încerce…

            Începutul: Femeile vorbesc de până la 5 ori mai mult decât bărbaţii.

            Concluzie: Limba unei femei e mai puternică (fizic) decât a unui bărbat.

            Efecte: Cunnilingusul efectuat de un bărbat e de calitate inferioară unuia efectuat de o femeie (preferabil vorbăreaţă).

            Iată că acţiuni cotidiene banale (vorbitul în acest caz) pot produce fenomene paranormale: destine scrise de limbă. Iar cine poate cunoaşte efectele unei limbi devine clarvăzător.

%d blogeri au apreciat: