Greu cu număratul
Întotdeauna am fost o vizionară (mi s-a şi confirmat asta): de filme, de seriale, de documentare (dar mai rar, depinde de stare), de desene animate, de discuţii pe care nu aveam voie să le „vizionez”. Exemplele pot continua.
Însă faptul că votul pe legea pensiilor s-ar putea relua nu am putut să-l prevăd, în ciuda calităţilor cu care sunt înzestrată de mică. Mă întreb: cum s-a putut ajunge la aşa ceva? Dar înainte să-mi răspund îmi amintesc că trăim în România, că la şedinţele de guvern lumea se uită pe laptopul personal la meciuri sau votează şi pentru colegul de bancă, doar nu s-o sinchisi fiecare să vină să-şi îndeplinească datoria. Cei absenţi or fi avut cu siguranţă lucruri mai importante de făcut (cum ar fi să-i doară în partea dorsală de ceea ce se întâmplă cu ţara).
Aşa s-a ajuns că, în momentul în care s-a votat legea pensiilor, numărul de voturi era cu mult mai mare decât al oamenilor prezenţi în sală. Această chestiune nu am putut să o prevăd! Sau da?
Eu una îmi pun următoarea întrebare: câte legi s-au votat aşa? Şi mai mult: câţi litri de alcool trebuie să ai la bord ca să ajungi de la 80 la 170? Grav e când nu e nici măcar un strop, se votează într-un mod execrabil legile şi tu te aştepţi să meargă ceva în această ţară…
Voi ce părere aveţi?
3 răspunsuri la „Greu cu număratul”
Trackback-uri / pingback-uri
- - 22 septembrie 2010
Lasă un răspuns
Înainte de toate, dacă nu aveţi intenţii bune
Gebelezis 
eu nu cred ca mai am vreo parere, nu de alta dar comportamentul oamenilor imbecili niciodata nu am putut sa-l inteleg. de fiecare data cand zic „mai rau de atat nu se mai poate”, cei de la putere mai fac ceva sa-mi demonstreze ca nesimtirea, egoismul si prostia la noi in tzara sunt la rang de lege. cu cat le ai in cantitate mai mare, cu atat iti merge mai bine. asta e tzara in care traim, oamenii (fiindca majoritatea poporului roman e asa) care ne inconjoara si de asta nu vom ajunge niciodata sa fim ca tzari precum Finlanda, Suedia, Olanda etc. avem mentalitate de cacat (deja se merge pe principiul „sa moara vecinul sa-i iau capra” nu cum era pana acum „sa moara si capra vecinului”). pacat de Romania ca e locuita.
problema romanilor e ca gandesc „mai rau sa nu fie, ca ne descurcam” si nu ” sa ne fie mai bine”. majoritatea se multumesc cu ce au, cu ce li se ia si nu fac nimic sa opreasca asta. cand vine vorba sa aleaga e altcineva la conducere, uita tot raul si-si amintesc doar de faptul ca baselu e om de treaba, doar danseaza si canta ca noi.