Banii

Un englez, plictisit cu binele, s-a gândit că n-ar strica să renunţe la bani pe o perioadă de un an. Dar a trecut anul şi el tot pe principiul acesta trăieşte. Are o comunitate care aplică regula de trai fără bani şi se declară mulţumiţi.

Ce n-am înţeles din toată comedia asta e simplu: cum plătesc taxele şi impozitele pe pământul pe care s-au aciuat? Dacă acest ban e cel ce strică mediul (aşa cum ne declară nenea acesta semisălbăticit), de ce nu militează toţi ecologiştii din lume?

Teoria susţine că datorită politicii de consum exacerbat ne ducem spre punctul terminus al resurselor planetare. Asta să presupunem că e un punct valid de vedere, dar de aici şi până la satanizarea banului… Să luăm exemple de la noi: sate în care nu sunt bani din simplul motiv ca nu sunt locuri de muncă şi nu deţin ceva specific de vânzare. Acolo tot acumularea e scopul vieţii lor. Nu dau bani, dau forţă de muncă, timp şi viaţă.

E trist că se ajunge la asemenea comparaţii extreme. E trist când realizăm că oamenii se poartă inconştient şi iresponsabil ca şi când ar deţine o genă sinucigaşă. Atunci poveştile scrise de cei care cred în civilizaţii antice apuse parcă nu mai sună a poveşti.